Suntem creati atat de frumos, incat noua ne-a ramas doar sa infrumusetam aceasta creatie, sa-i aducem imbunatatiri prin propria noastra fiinta si prin actiunile noastre, imbunatatiri la care este necesar sa lucram pentru a le mentine. Sa pierdem din vedere aceasta frumusete ar fi o pierdere prea mare. Stiu ca uneori uitam de aceasta frumusete, de aceasta maestrie a mintii, trupului si a spiritului nostru si ne indepartam de la principiile benefice ale vietii noastre, constatand ca nu ne este bine si dorim sa refacem drumul de intoarcere spre punctul de unde ne-am ratacit, insa apasarea isi spune cuvantul incat renuntam si mergem mai departe. Nu ne este bine si ne gandim ca singuri am ales aceasta cale pentru a experimenta si ne amagim, ca un revers al tristetii, ca altadata nu se va mai intampla. Poate ca da, poate ca nu. In astfel de alegeri intervin gandurile pe care uneori nu le mai putem controla pentru ca ele "lucreaza" cot la cot cu Egoul nostru, iar aceasta lupta n

      Cand pronuntam cuvantul "grija" parca simtim instantaneu o apasare sufleteasca care umbreste starea de bine, iar gandurile pornesc intr-o cursa rapida prin perioadele in care am avut suficiente griji incat sa fim tristi si/sau suficiente persoane in directia carora sa ne indreptam grija si atentia noastra. Grijile indreptate in directia unor persoane, fie ele rude, prieteni sau cunostinte, ne "consuma" puternic din energie iar noi ramanem epuizati ca dupa un efort fizic sustinut peste care adaugam tulburari sufletesti. Daca din acestea facem principalul nostru obiectiv in viata, atunci vom incepe sa cream in jurul nostru punti care ne leaga doar de tristete si amaraciune, plus incapacitatea ori neputinta noastra, iar p rocesele de constiinta care survin intr-un moment sau altul vin la pachet cu procese afective care au un grad mare de constientizare.       Cand grija se indreapta in directia altora mai mult decat in directia noastra, energia psihica consu