Nu este un subiect pe care sa-l abordezi cu mare placere, dar am ajuns la concluzia ca este caracteristic pentru foarte multi si ca dusmania este atat de invaziva, incat mi-am zis "de ce nu!?". Cu ceva timp in urma, 9-10 ani, am fost surprinsa sa fiu intrebata de cineva din afara tarii noastre, de ce noi romanii folosim atat de des si frecvent cuvantul dusmanie. Va imaginati ca nu ma asteptam la o asemenea intrebare si nici vreodata nu m-am gandit, la dusmanie, ca la ceva care ne caracterizeaza. De fapt daca pentru mine nu exista, pentru care motiv sa-i acord importanta?! Avem atatea valori, atatea peisaje, avem atatea cu care sa fim caracterizati si identificati, incat am fost, realmente socata. Insa mi s-a explicat ca oamenii cu care intrase in contact, faceau referire frecvent la dusmanie ca la ceva caracteristic noua. Cantecele care i s-au recomandat vorbeau tot despre dusmanie, incat s-a gandit, initial, cu bucurie ca a mai invatat ceva nou, un cuvant nou pe c

Mai suntem si tristi, viata nu este intotdeauna un ocean cu miere, iar aceasta stare o afisam intr-un anume fel, functie de caracterul si personalitatea noastra. "Viata e o insula de suferinta intr-un ocean de indiferenta" spunea candva Freud. Felul cum ne afisam aceasta stare, tristetea sau supararea poate spune multe despre noi. Cei care afiseaza o vesnica tristete : sunt persoane pesimiste, deprimate, care cred ca nimic si nimeni nu mai poate schimba ceva, fara incredere in ei si in ceilalti, permanent au sentimentul ca sunt oropsitii vietii; Cei care umbla cu "jalba-n bat": sunt persoane care nu stiu ce vor, inselatoare, au tendinta de-a minti, de-a insela, nu te poti  baza pe ce fac sau ce spun; Cei care merg cu capul plecat: persoane timide, neincrezatoare, nu mai spera la nimic, apasati de griji, simpli, fara perspectiva, orizonturi limitate, altruisti; Cei care-si turuie tristetea: persoane care considera ca doar ei sunt importanti, spu

Copilaria. O rampa de lansare. Inceputurile noastre, primele simtiri, primele sentimente, primele atasamente, primele nevoi, prima comunicare...Baza existentei noastre. Toate acestea ne formeaza,  ne diferentiaza, ne definesc in ceea ce devenim si ceea ce suntem in viata. Familia in care ne nastem, parintii nostri, fratii nostri, toti contribuie intr-un fel sau altul la ceea ce simtim, vrem sa fim, la ceea ce ne dorim. Parintii nostri sunt primii nostri formatori, modelatori, indrumatori, dupa care vin si ceilalti, in momentul in care parasim fizic casa parinteasca (gradinita, scoala, etc.). Conteaza foarte mult unde ne nastem, cum ne nastem, cum suntem formati, educati, cum suntem modelati, ce copilarie avem. Toate acestea isi pun amprenta asupra personalitatii noastre. Auzim pe foarte multe persoane vorbind de copilaria lor, buna sau mai putin buna,  de momente placute sau mai putin placute, auzim spunandu-se cu regret: "daca ar fi fost altfel...", sau vorbindu-se cu

Sa incepem cum se cuvine, si anume: "Tutunul dauneaza grav sanatatii". Lozinca pe care o gasim pe fiecare pachet de tigari, reclama tv sau presa. Insa nu despre ce si in ce fel dauneaza fumatul mi-am propus sa discutam, ci despre ce spune despre noi fumatul si felul cum fumam. Este destul de mult, asa ca o sa abordez doar cateva din aspectele fumatului  si ce dezvaluie el despre noi. Va imaginati ca fumatul, atat de daunator, poate dezavalui despre noi asa de multe, atat  de multe informatii? Ba chiar este considerat si sexy? Din punct de vedere psihologic, bineinteles. Sa facem un exercitiu de imaginatie: cumparam tigari, desfacem pachetul, scoatem o tigara, o aprindem, tragem fum in piept si dam fum afara. Felul cum tinem tigara, cum o aprindem, cum scoatem fum si cum o asezam in scrumiera, chiar pozitia pe care o abordam cand fumam, dezvaluie lucruri pe care, de cele mai multe ori nu vrem sa le aratam tuturor sau cu care sa ne mandrim, dar poate fi si o activitate d

Suntem ce vrem sa fim si suntem asa cum vrem sa fim, tine de personalitatea si caracterul fiecaruia. Insa daca suntem "ca o carte deschisa", o facem constient sau inconstient, pentru ca oricat de putin sau mult vrem sa transmitem verbal despre noi, o facem prea putin. Expresia  "esti ca o carte deschisa" am auzit-o toti si de prea multe ori, folosita chiar uzual, dar cu intelesuri diferite, de persoane diferite, in imprejurari diferite. Noi toti suntem ca o carte deschisa.  Verbal, de cele mai multe ori transmitem doar ce vrem, ce ne convine, ce da bine, orice si oricat de multe dorim. Nu acelasi lucru il poate face corpul nostru, gesturile noastre, mimica noastra. "Un gest este o actiune care-ti spune multe despre ceea ce gandeste cineva -chiar daca persoana insasi nu este constienta de acest lucru." spune Peter Collette. Felul in care stam, cum ne miscam mainile, picioarele, expresia ochilor, zambetul, etc., ne tradeaza si spun despre noi ce