O poveste adevarata cu un final pe care nu pot decat sa mi-l imaginez frumos, sau cel putin asa imi place sa cred, lasand la o parte multitudinea de variante. Duminica dupa-amiaza ne intorceam de la tara, mai aveam putin sa ajungem acasa si discutam cele intamplate pe parcursul celor doua zile cat am stat la tara, incepand cu munca prestata si terminand cu nemultumirea vis-a-vis de comportamentul unor copii de la care asteptam un minim de respect (macar). Puneam in balanta varsta, educatia, scoala, comportamentul, respectul la modul general si chiar puneam in balanta vremurile pe care le traim toti. Insa respectul nu are nimic de-a face cu vremurile, ci as putea spune ca are legatura cu controlul, autocontrolul si cu libera consimtire din partea parintilor, pentru care nimic nu este nelalocul lor cand este vorba de copiii lor, chiar daca din afara totul pare ca este in neregula, deranjant si jignitor.  Pentru ca aceasta postare are legatura nu numai cu dragostea si respectul fat

Suntem in luna cadourilor, luna cand sperantele prind contur, luna cu cele mai multe asteptari, multe cadouri, multe ganduri bune si altruiste, multe bucurii si mult optimism. Luna mult asteptata de toata lumea, de la cel mai mic la cel mai mare. Visul fiecaruia reprezinta sufletul pe care il copleseste cu dorinte mari si mici si nevoia de satisfactie pe care si-o doreste atat de mult la un moment dat. Chiar daca de cele mai multe ori nu spunem ca ne-am dori ceva anume, aceasta nu ne opreste sa ne gandim la ceva frumos sau ca poate vom primi cadoul mult asteptat, indiferent cum se prezinta el. Poate multi isi doresc lucruri materiale, poate unii isi doresc ceva spiritual sau, mai simplu isi doresc un vis implinit. Avem voie sa visam, avem voie sa ne dorim si avem voie sa ne dorim implinirea visului sau a dorintei. Materializarea depinde doar de noi. Uneori, atunci cand transmitem celorlalti dorinta noastra, intampinam multe vociferari pline de negativism, pline de pesimism si ne a

Astazi este o zi frumoasa din toate punctele de vedere, este Sf. Andrei si ultima zi din luna noiembrie, iar cei care astazi isi serbeaza ziua numelui le urez LA MULTI ANI , numai bucurii, cadouri multe si foarte multe dorinte implinite. Povestea unui baiat si a numelui lui. Cum poate un nume, pe care il primim la botez, sa ajunga sa nu-ti mai placa sau chiar sa-l urasti?  Un baiat, acum adolescent, a stiut inca de la inceput ca numele lui il serbeaza in aceasta zi mare si frumoasa si multe ii erau asteptarile, multe ii erau bucuriile si mare ii era veselia. Toata lumea ii ura la multi ani in aceasta zi incepand cu parintii, fratii, rudele, nasii, bunicii, colegii, profesorii si prietenii.  In viata lui astepta cu nerabdare doua zile: ziua de nastere si ziua numelui, zile in care stia ca este in prim plan, in centrul atentiei, era foarte cautat, era apreciat, primea multe cadouri si o petrecere frumoasa. Bucuria era fara margini si nu lasa pe nimeni sa-i strice macar o cl

Nu de mult, un domn trecut de 40 de ani, spunea cu timiditate, amaraciune si neputinta ca nu-si gaseste drumul si intotdeauna face alegeri care ii cauzeaza multa tristete, depresii si dezorientare. Intors de aproximativ 10 ani in tara, dupa ce a muncit 18 ani in Israel cu multa sudoare, departe de casa si de cei dragi, suportand cu mult stoicism toate acestea pentru a-si deschide o afacere in tara care sa-i aduca un venit din care sa nu mai aiba grija zilei de maine. Dupa multe incercari a reusit, a pus pe picioare o afacere in localitatea in care s-a nascut si chiar merge destul de bine. Dar nu aceasta este problema care il nemultumeste. Problema care nu-i da pace si il face dezorientat nu este afacerea, ci alegerea unei partenere care sa-i fie alaturi cu drag, intelegere si sprijin. Numai ca alegerile facute nu i-au adus decat suparari si de cele mai multe ori un portofel mai gol decat inainte de venirea partenerei. Poate ca nici aceasta n-ar fi fost o problema daca acea partenera

Cu totii presupun ca ati vizionat stirile serii, in care protagoniste erau un numar de tinere care isi doreau modificarea sanilor prin hipnoza de catre o persoana care-si postase anuntul pe internet facand promisiuni... marete, cu preturi considerabile in sedinte prelungite. Replicile nu au intarziat sa apara, insa contestat sau necontestat, cu licenta sau fara licenta, cu experienta sau fara experienta, nici nu cred ca are vreo importanta pentru acelea care isi doresc cu ardoare sa creada, iar aceia care isi castiga adeptii cu vorbe alese vor castiga pe naivitatea unor tinere dornice in a-si modifica ceva ce considera ca a devenit un motiv de uratenie, de a se considera incomplete si cu dorinta de a atinge acea perfectiune etalata prin reviste, filme sau mass-media. Acest gen de "reclama" functioneaza pe un anumit palier de oameni si chiar de varsta. Dorinta de perfectiune sau ideal nu se castiga mergand la astfel de persoane, ci ea se castiga prin noi si din noi. Perfec

Intre realitate si fictiune (nu este vorba de S.F.)  la mijloc sta imaginatia bogata, care uneori este concretizata in actiuni care pun stapanire pe corp si minte nelasand ca realitatea sa iasa la suprafata si sa se manifeste. Insa atunci cand este vorba de superficialitate, ignoranta, aroganta si grandomanie, lucrurile par sa stea cu totul altfel. Superficialitatea are o definitie rece, instabila si detasata de orice are legatura cu simtiri, trairi si implicare. Ignoranta poate fi uneori chiar si din lipsa de educatie, informatie sau cultura, din lipsa de interes si pe undeva se aseamana destul de mult cu superficialitatea. Aroganta are uneori in "compozitie" si superficialitate dar si ignoranta, ba chiar si imaginatie, iar toate stau si dau bine atunci cand parerea despre propria persoana se rezuma doar la tot ce este egal cu superlativul si nu prea are nimic de a face cu altruismul, empatia si ascultarea altor pareri, pentru ca tot ce conteaza este ingamfarea, propriil

Pe blogul meu scriu de cele mai multe ori despre viata si dinamica ei, dar nu numai aceasta ma intereseaza ci si partea pe care toti ar trebui s-o respectam si s-o urmam, anume curatenia, fie ea si stradala nu numai cea interioara, pentru ca si ea ne reprezinta la fel de mult.  De aproximativ 3 saptamani, in zona mea, s-a inceput reabilitarea blocului de vis-a-vis. Pana aici nimic interesant. Exceptie face doar modul de a se face munca, dezinteresul si dezordinea care antreneaza activitatea celor care, dupa propria mea parere sunt mai mult necalificati, prin comparatie cu alti muncitori care fac aceeasi activitate de reabilitare la alte blocuri. Nu mai comentez de galagia infernala din timpul zilei, cand pentru orice si din minut in minut, auzi strigandu-se sau urlandu-se "nea Marine, da-mi si mie..." sau glume deocheate si fluieraturi la adresa doamnelor si domnisoarelor care ori stau la balcoane, ori trec pe strada. Chiar si privirile indecente, insistente si nerusin

Titlul este doar o intrebare la care inca nu am un raspuns complet, insa incercand sa generalizez as spune ca vremurile in care traim, rapiditatea, dorinta de a depasi greutatile vietii, cotidinianul care ne stoarce si ne epuizeaza de ultimele puteri si forte, ne fac neincrezatori, tematori, fricosi si ingroziti nu de viitor, ci chiar pentru ziua de maine. Avem atatea griji, ne este frica si vrem sa nu dezvoltam simptome care ne  ingrijoreaza doar gandindu-ne la ele. Grijile, frica, emotiile aduc cu ele ignorarea a unor "semne" pe care corpul nostru le semnaleaza. Trecute cu usurinta si cu superficialitate, ajungem in situatii in care controlul nu ne mai apartine in totalitate Anxietatea, de care se leaga frica, grijile si emotiile negative pe care nu reusim, in valtoarea vietii, sa le controlam, poate aduce cu ea exagerari ale unor evenimente sau trairi incat nu reusim sa realizam ca granita intre ea -anxietate- si diverse tulburari este atat de fragila, incat trecem &

...sau ce inseamna devotamentul. Am ales sa scriu despre aceasta poveste pentru ca este o lectie de viata data noua, tuturor oamenilor, despre ce inseamna atasamentul, devotamentul, dragostea si lipsa de ranchiuna. Am sa incerc inainte sa scriu putin si despre familia care a fost martora acestui devotament si finanlul care a adus durere, multe lacrimi si un gol pe care nu-l pot inlocui cu altceva. Era o vreme cand o familie greu incercata din peisajul prahovean, isi duceau traiul, greoi dealtfel, din cresterea animalelor, produselor din lapte si carne si cositul fanului. Familie numeroasa, simpla, muncitoare si cu frica lui Dumnezeu, si-au dus traiul de pe o zi pe alta fara sa se imbogateasca si isi imaginau ca aceasta frica de Dumnezeu ii va feri sau pazi de rele si evenimente nedorite, insa acestea au venit oricum. Erau nelipsiti de la rugaciunile pe care le credeau obligatorii si in zilele importante de peste an, cu posturi si evlavie crestineasca, in bune relatii cu vecinii,

Multe transmitem prin cuvinte si multe schimbam prin cuvinte, care uneori ne ridica sau ne coboara, pot fi cuvinte de incurajare sau cuvinte de descurajare, cuvinte urate  sau cuvinte frumoase, cuvinte de sustinere sau pline de ura. Indiferent de maretia sau uratenia cuvintelor noastre ele au menirea sa ne redea increderea si satisfactia sau de a ne aduce descurajarea si nemultumirea. Tot ele au menirea de a ne ridica dar si de a ne cobori. Tot ele ne aduc zambetul si seninatatea dar tot ele ne aduc si tristetea. Ne aduc fericirea dar ne aduc si nefericirea. Important este cum le folosim, in ce imprejurari, de ce le folosim, pentru ce sau pentru cine sau carui scop. Adresate unei persoane a carei incredere este undeva pierduta spatial in evenimentele vietii, cuvintele de lauda si de sustinere ii vor aduce un strop de incurajare si ii poate spori increderea si stima de sine, insa daca folosim cuvinte de descurajare, cicaleli, jigniri sau urlete, nu vom face altceva decat sa-i aprofu

Aceasta boala este cea mai comuna forma de dementa, nu face parte din procesul normal de imbatranire, boala ataca celulele creierului si cauzeaza probleme de memorie, gandire si comportament. Insa oricat de comuna ar fi, durerea care ne apasa atunci cand aflam ca o persoana draga sau cineva apropiat sufera de aceasta boala este foarte greu de acceptat si foarte greu de a ne organiza viata alaturi de o persoana cu Alzheimer. Planificarea vietii pentru viitor este un proces continuu dar necesar pentru a face schimbarile necesar si pentru a fi mai buna alaturi de o persoana cu Alzheimer. Este importanta atat pentru familie dar si pentru cel care sufera de aceasta boala, insa acest lucru se realizeaza doar cu sprijinul specialistilor, suportul si medicatia necesara.  Nu am cunostinta ca in Romania sa existe o asociatie, organizatie sau o comunitate a oamenilor suferinzi de aceasta boala care ar trebui sa le ofere programe si servicii adaptate pentru aceasta boala. Afara cu siguranta

Avem momente in viata cand ne indoim ca stim ce vrem sau ca ne cunoastem suficient de bine incat sa stim cum alegem, ce alegem sau cand alegem. Comportamentul nostru poate fi un bun inceput in a ne descoperi abilitatile sau defectele si daca trebuie sau vrem sa schimbam ceva. Sa ne cunoastem este un lucru important in viata noastra dar si a altora, ne ajuta sa stim cu cine ne asociem, ce sa schimbam daca vrem si cum sa ne ajutam sau sa-i ajutam pe ceilalti. Un prim pas ar fi sa ne descoperim comportamentul, care poate fi: agresiv, manipulator, afirmativ si pasiv.  Comportamentul agresiv: este dificil de suportat, se spune despre el ca are o fire instabila, urata, ca se enerveaza din nimic si este mai intotdeauna sub tensiune. Este sigur de el, incearca in permanenta sa-si impuna ideile intr-un mod insistent si imperativ, este ironic, intolerant si chiar contradictoriu. Il intereseaza doar pararea lui, nu-l intereseaza parerea celorlalti si despre ceilalti, nu-l intereseaza nevoile

Pentru ca subiectul in sine  este, a fost si va ramane intotdeauna incitant si destul de cautat in viata de toate zilele, in cautarile pe internet si oriunde se poate afla cate o informatie, este interesant cum, cei mai multi dintre noi, nici macar nu stim cum se manifesta, ce reprezinta sau unde s-o cautam. Un cuvant in dictionar, o stare pentru bunul mers al vietii si o vesnica cautare istovitoare. Surprinzator este ca o putem gasi in tot ce ne inconjoara si in mod special in noi daca vrem neaparat sa fim fericiti, numai ca de cele mai multe ori nu ne multumim niciodata cu ce avem, ori o avem si nu o recunoastem, ori vrem mai mult decat ar trebui sa ni se cuvina, drept pentru care cautam intotdeauna departe si tot mai departe de noi.  Exista cele 10 porunci, exista cele 7 minuni ale lumii, cele 7 pacate, etc., asa ca de ce n-ar exista si cele 10 miracole care duc spre fericire? 1. Fii deschis si primeste intotdeauna noul ca pe ceva benefic in viata ta; 2 . Gandeste liber si

Viata uneori ne rezerva surprize si evenimente la care uneori nici macar nu dorim sa ne gandim, iar alegerile, cum ar fi momentul nasterii, locul sau parintii nu ne sta in putere sa alegem. Daca ar fi asa...multe s-ar putea schimba, insa din pacate aceasta se regaseste doar in filmele pentru copii si multa imaginatie. Alegeri...putem face doar si numai atunci cand luam o hotarare care reprezinta bunul mers al vietii noastre, iar aceasta numai daca avem puterea si vointa de a hotari asa cum se cuvine, cu responsabilitate si  fara a-i afecta pe ceilalti. Indiferent de situatie, "viata merge mai departe", asa cum auzim atat de frecvent, iar oamenii duc cu ei povesti  de viata pe care uneori le aflam sau nu, pe care poate le stim sau poate nu, care sunt frumoase sau poate nu, care sunt complicate ssau poate nu, care le aflam accidental sau poate nu, sau pur si simplu doar exista povesti simple, complicate sau grave. Nimeni nu ar trebui sa decida cursul vietii cuiva si nimeni

Plecat de acasa pe cand avea doar 10 ani, adus pe meleagurile capitalei de un unchi suficient de instarit ca sa il poata intretine, dar care l-a exploatat la maxim scotand beneficii de pe urma lui, a reusit intr-un final, pe la varsta de 18 ani sa stapaneasca o meserie. Sacrificiile copilariei si adolescentei au fost poate baza vietii care a urmat. Inconsecventa si nesiguranta vremurilor l-a facut, la acel moment, sa accepte chiar si lipsa confortabila a unui pat si a unui asternut curat, acceptand sa doarma in acelasi loc unde isi facea ucenicia.      Anii au trecut punandu-si amprenta ireversibil pe dorinta de a depasi situatia si a-si face un rost si o familie. Asa ca toata slugarnicia si-a avut rostul ei. Ramas singur intr-o capitala cu multe posibilitati a incercat sa-si caute un rost din care sa-si duca traiul pe mai departe, facandu-si calcule de castig si incercand sa-si organizeze viata cum s-a priceput mai bine, cu atat mai mult cu cat era obisnuit cu sacrificiile ce tinea