Astazi este o zi frumoasa din toate punctele de vedere, este Sf. Andrei si ultima zi din luna noiembrie, iar cei care astazi isi serbeaza ziua numelui le urez LA MULTI ANI, numai bucurii, cadouri multe si foarte multe dorinte implinite.
Povestea unui baiat si a numelui lui.
Cum poate un nume, pe care il primim la botez, sa ajunga sa nu-ti mai placa sau chiar sa-l urasti?
Un baiat, acum adolescent, a stiut inca de la inceput ca numele lui il serbeaza in aceasta zi mare si frumoasa si multe ii erau asteptarile, multe ii erau bucuriile si mare ii era veselia. Toata lumea ii ura la multi ani in aceasta zi incepand cu parintii, fratii, rudele, nasii, bunicii, colegii, profesorii si prietenii.
In viata lui astepta cu nerabdare doua zile: ziua de nastere si ziua numelui, zile in care stia ca este in prim plan, in centrul atentiei, era foarte cautat, era apreciat, primea multe cadouri si o petrecere frumoasa. Bucuria era fara margini si nu lasa pe nimeni sa-i strice macar o clipa una din aceste doua zile.
Insa a venit o zi, cand i s-a spus ca nu are motive sa-si serbeze ziua numelui de Sf. Andrei pentru ca pe el nu-l cheama Andrei, ci il cheama Adrian. Surprinderea si tristetea si-au spus imediat cuvantul replicand ca nu este adevarat si este o minciuna, facandu-i mincinosi pe cei care veneau cu o astfel de informatie. Insista sa-si intrebe parintii si astepta sa-i confirme. Numai ca acestia au continuat acelasi mod perpetuat pana atunci, spunandu-i in continuare ca este ziua lui, neavand curajul sa-si asume greseala. In timp, crescand, a mai primit informatii legate de presupusa zi a numelui, dar a continuat sa refuze, evitand pe cat posibil persoanele care-si sustineau punctul de vedere, pana a ajuns sa evite sa-si mai spuna numele adevarat. Mai tarziu aceasta informatie a primit-o de la alti colegi mai noi si profesori, dar si de la alte persoane, care nu stiau de credinta lui in aceasta aniversare a numelui perpetuata in timp. Supararea a fost atat de mare, incat plange de fiecare data cand cineva ii aminteste de asta si se manifesta violent. In timpul anului aproape ca uita de aceasta intorsatura neplacuta din viata lui, dar in preajma sau in ziua cand ar trebui sa-si serbeze ziua numelui, supararea isi face din nou loc in viata lui, atat de profunda incat refuza sa manance sau sa plece undeva, chiar si la scoala, pentru ca spune ca isi asteapta invitatii pe care i-a anuntat.
A observat cu tristete ca nu mai este cautat sau sunat asa cum era obisnuit in alti ani inca de cand era mic, iar toate acestea isi lasa amprenta atat de coplesitor asupra lui, incat a fost o perioada in care se recomanda cu numele de Andrei si nu Adrian, parca din dorinta de a le aminti celorlalti credinta lui si pentru a-si impregna numele lui in memoria lor.
Discutiile referitoare la aceasta intamplare le refuza categoric. Poate ca intr-o buna zi va intelege frumusetea numelui pe care-l poarta si anume acela dat la botez si nu acela pe care cei dragi au incercat sa i-l insufle doar din dorinta de a avea si el o zi a numelui pe care sa si-o serbeze, la fel cum au ceilalti frati. Procedand astfel, nu au facut altceva decat sa-l faca sa-si urasca atat de tare numele adevarat, incat in foarte multe situatii nici nu stie cum sa se prezinte, iar aceasta ii provoaca o retinere si o frica egala cu aceea ca nici nu ar exista. Uneori se revolta pe parintii lui ca l-au dus in eroare, alteori sta suparat pe ei zile intregi fara sa le vorbeasca, dar de fiecare data doreste sa-si serbeze ziua numelui, pentru ca considera ca este ziua lui. Se contrazice pana la a-i face pe ceilalti sa spuna ce doreste sa auda, si anume ca este ziua lui, iar daca nu reuseste ii trece la persoane pe care le uraste.
Parintii continua sa-i serbeze ziua si sa-i ureze la multi ani, la fel si cei apropiati, impreuna cu nasii de botez (??!!). Chiar daca cei chemati accepta invitatia si de cele mai multe ori ii strica ziua amintindu-i de numele real pe care-l poarta, el refuza in continuare sa accepte, ba chiar respinge cu multa ura persoanele acestea.
Este regretabila eroarea facuta de parinti si perpetuata in timp, poate ca fara sa realizeze cat de mult efect va avea mai tarziu asupra lui. Poate ca era de inteles, oarecum, acea perioada cand el era mic, dar sa continue cu aceasta greseala si acum, chiar nu mai gasesc nicio explicatie. Nu realizeaza ura manifesta a copilului fata de numele real, ura manifesta catre oricine ii aminteste si frica cuibarita in sufletul lui ca nu ii este recunoscut numele pe care cu drag il proclama. Atmosfera din casa in aceasta zi este una de sarbatoare pentru baiat si pentru familie, chiar daca numarul invitatilor s-a redus considerabil. Frumos dar neadevarat!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Ai o parere? Spune-o!
Cu seriozitate, responsabilitate si fara continut ofensator, rasist, vulgar sau neadecvat.