Interpretari...

Testul arborelui - interpretare pentru B.I.M., 18 ani, 6 luni

Se spune ca imaginea arborelui desenat este suportul proiectiei noastre, avand rolul pe care il are si oglinda, anume acela de a reflecta propria imagine a propriei persoane. Prin urmare, prin desenarea arborelui ne desenam pe noi asa cum suntem, cei adevarati si nu acea imagine "slefuita" pe care dorim s-o aratam celorlalti si pe care o vad ceilalti, iar aceasta o stim toti din propria experienta, ca numai "noi cu noi" reusim  sa fim sinceri si "dezgoliti" de masti. 
"Imaginati-va ca mai sus exista o persoana vie. Ce sentimente va incearca uitandu-va la imagine?"

Generalitati:

Imaginea de ansamblu, se poate interpreta  in cateva cuvinte: grandoare, goliciune, singuratate, tendinte depresive, "deplasare" din anotimpul real, adica lipsa de constientizare a realitatii, inchidere, frica de exteriorizare.
Starea psihica generala inaintea desenului era satisfacatoare; trecerea la desenul arborelui a fost ca un moment in care avea ocazia sa stea fata in fata cu propriile trairi si propiul talent in ale desenului, pe parcurs s-a instalat o oarecare agitatie si nervozitate la care s-au adaugat mici pauze de respiro, insa durata ca timp a fost rapida (nu ma asteptam ca timpul sa fie atat de scurt), intr-o liniste incrancenata.  Linistea asternuta dupa terminarea desenului transmitea destul de multa nervozitate in gesturi, nereusind sa spuna decat ca "ce poate sa-ti <spuna> un copac?". Nu a facut alt comentariu legat de desen in afara celui de mai sus, insa a adaugat la un moment dat "abia astept sa ajung acasa...", care aparent nu avea nicio legatura cu desenul pe care tocmai mi-l inmanase, insa am inteles ca a depus un efort psihic consumator de energie mare venit din "indepartatele meleaguri ale inconstientului", astfel ca a simtit brusc nevoia de a fi acasa, sub o protectie pe care o simtea vitala, mai ales ca cei dragi sunt la mii de km. departare. 

Ordinea interpretarii si detaliilor de mai jos pare a fi aleatorie, insa isi regaseste sensul intr-un tot care se leaga inca de la venirea pe aceasta lume, iar orice detaliu este inlantuit de un altul...  

Pozitionarea arborelui in partea stanga a paginii denota sau reprezinta dependenta de afectivitate materna, aspect care tine de trecut dar poate si o doza de pasivitate impreuna cu un efort de cenzurare, dificultati de adaptare, conflicte afective recente sau poate mai vechi. Baza trunchiului este relativ mica prin comparatie cu coroana, ceea ce presupune o imaturitate psihica (vezi si varsta), este legata de aparitia pe lume, de momentul nasterii, iar in desenul de mai sus baza trunchiului o reprezinta solul; nu exista radacini (ele sunt ascunse) care reprezinta legatura noastra cu originea, dar mai poate simboliza si evitare sau frica de fixare.

Linia solului sta ca baza pentru trunchi separand cele doua tipuri de existenta, cea constienta si cea inconstienta, doua moduri de a fi sau poate o viata dubla. 
Partea care simbolizeaza solul este hasurata, ceea ce reprezinta teama, inadecvare bazala care are legatura cu originea si nasterea, dar mai simbolizeaza si inadecvarea sentimentelor fiind asociate cu somatizarea simptomelor si conditiilor favorabile starilor depresive, framantarilor si neliniste. Pentru ca trunchiul simbolizeaza puterea Eu-lui, resursele bazale ale personalitatii si dezvoltarii psihologice in desenul de mai sus, prin dimensiunea lui si celelalte adiacente arborelui (flori, iarba, scorbura), simbolizeaza trauma sau traumatisme in trecut sau chiar abuzuri, inhibitii, impulsivitate, nerabdare, irascibilitate, nervozitate/nevroze.

Pe sol, in partea stanga este desenata o floare, iar floarea, dupa cum stim are o durata scurta de viata prin natura ei existentiala. Daca privim mai atent, floarea se termina ca si dimensiune (existenta) atunci cand incepe trauma, reprezentata in desen prin scorbura. Floarea si iarba impreuna cu neregularitatile solului (ondulat) reprezinta traumatisme legate de momentul nasterii si primii ani de viata.

Pozitionarea arborelui este destul de pregnant in partea stanga si reprezinta proiectia aspectelor care tin de trecut, pasivitate, feminitate, dependenta de afectivitate materna si extraversie.

Desenarea unei scorburi pe trunchi, mai exact in mijlocul lui si mai aproape de partea dreapta care de regula reprezinta partea masculina sau ce tine de paternitate, sugereaza ca a avut loc o trauma, traumatism sau abuz cu aproximatie pe la varsta de 2-2,6 ani, conform calculelor. Traume pe care nici nu avea cum sa le constientizeze, traume care au ramas “depozitate” in inconstient (poate mama, daca isi aminteste, de un astfel de eveniment daca nu cumva si ea traieste in negare) si care au reiesit in acest desen.

Tot legat de trunchi, el se continua cu coroana, neavand o baza care sa le diferentieze, ma face sa cred ca trecerea de la o etapa la alta a vietii s-a facut neputandu-se face diferenta intre trecut, prezent si poate viitor,  datorita faptului ca nu a putut estompa/rezolva/depasi evenimentele care au dus la inhibitie psihica si a unei frici interiorizate. 
Faptul ca arborele a fost desenat vara si totusi in desen pare ca reprezinta trecerea de la toamna la iarna, interpretez ca frica de a privi realitatea si de a visa la planuri de viitor cu orizonturi deschise sunt tinute in loc de inhibitie si grija de a ascunde fata reala a vietii si evenimentelor pe care doar le interiorizeaza nereusind in totalitate sa le defineasca sau sa le gaseasca cauza, face ca frica de deschidere si comunicare sa ramana doar la nivel de dorinta, ea neputand fi exteriorizata ca si manifestare. Coroana inchisa, limiteaza posibilitatile multiple de a lua contact cu exteriorul, totul pare tinut sub control cu "ambele brate" insa cu mult consum de energie care incatuseaza variatele posibilitati de expansiune personala. Singuratatea si goliciunea reies din saracia ramurilor lipsite de viata prin lipsa frunzisului (tinand cont ca anotimpul cand s-a facut desenul). "Bogatia” ramurilor cu precadere pe partea dreapta poate sugera nostalgii a unor dorinte neimplinite pe partea care tine de masculinitate/paternitate, dar si suferinta traumatizanta a sentimentelor ambivalente fata de paternitate sau partea masculina in general.

Totusi, marimea coroanei imi sugereaza dorinta de grandoare, dorinta de contact si deschidere, dar nervozitatea excesiva si interiorizata face ca totul sa ramana in acelasi stadiu, nefacand altceva decat sa se transforme in stari depresive si greu de depasit sau de ascuns, pentru ca nu sunt intelese (ceva de genul "toate mi se intampla numai mie si nu stiu de ce" sau "de ce mi se intampla numai mie?". 
Neintelegerea mediului inconjurator duce de regula la inchidere, lipsa de experimentare, chiar si exprimare, la neincredere de sine, iar aceasta "carapace" nu va lasa vreodata sa se intrevada cine anume se regaseste cu adevarat in interiorul ei.

In mijlocul ramurilor se regaseste o cruce care poate simboliza sau a fost resimtit ca un abandon, o pierdere, o boala etc., iar acesta, dupa efectuarea calculului s-a produs aproximativ in jurul varstei de 12-13 ani. 

Legat de numele si prenumele scrise la inceputul colii sus-dreapta, incerc sa fac doar o scurta precizare: numele de familie este reprezentat de litere mici, iar aceasta ma face sa gandesc ca poate considera ca nu o reprezinta si inconstient vrea sa-l ascunda sau sa il mascheze (motivele reies din tot ce este desenat cu precadere in partea dreapta). 
In schimb cel de-al 2-lea prenume – M. – (primul prenume este asemanator cu numele ca si marime) este scris cu majuscule si iesind foarte mult in evidenta (nu se vede aceasta din cauza hasurarii), ceea ce inseamna ca doar acest nume o reprezinta cu adevarat, motiv pentru care niciodata nu se recomanda decat M. (deocamdata).

Legat de varsta, inconstient a notat o varsta mai mare, ceea ce inseamna ca doreste sa depaseasca sau sa treaca (sa sara) niste etape din viata, imaginandu-si ca doar asa va rezolva unele probleme care tin de adaptare, comunicare, socializare, negare, refulare, frica, depresii, fobii, etc., dar dupa cum stim toti sau cel putin cei mai experimentati in ale vietii, problemele nu se rezolva de la sine sau pur si simplu cu trecerea timpului. Ci timpul doar le amprenteaza mai mult.
Evidentierea unor aspecte generale in interpretarea arborilor, ma face sa ma gandesc de fiecare data ca exista in fiecare dorinta  de a incerca sa-si depaseasca propriile limite si a incerca sa-si inteleaga propriile etape din viata, pentru ca numai asa vom gasi modul de a reusi sa ne deschidem orizontul si sa-l intelegem. Altfel, se produc blocaje, iar blocajele produc inhibari care dirijeaza directiile din viata noastra care nu pot fi decat neplacute. 

In dorinta ca am fost destul de inteleasa in propriul stil de interpretare, chiar si generalizand, nu pot decat sa fac apel la dorinta de schimbare care exista in fiecare si intelegere a propriilor evenimente (si contextul familial si cultural), stari si trairi pentru a avea o viata linistita  si cu multa libertate de exprimare.