Are loc, chiar acum, o înțelegere tăcută mai ales pentru aceia dintre noi care au crescut în spațiul dintre analog și digital, dintre tăcere și semnal, dintre real și redat. Generația X nu ar fi trebuit să fie niciodată martoră la atâtea schimbări. Ne-am născut într-o lume care încă se simțea împământată. Telefoanele erau atașate de pereți. Conversațiile aveau loc față în față. Timpul trecea mai încet, nu pentru că ar fi făcut-o cu adevărat, ci pentru că nu era constant fragmentat, măsurat și vândut înapoi tot nouă, și acum? Acum nimic nu mai pare solid. Nici știrile. Nici sistemele. Nici măcar realitatea însăși. Totul se simte filtrat. Stratificat. Construit, iar partea tulburătoare este asta: nu s-a întâmplat dintr-o dată. S-a strecurat în liniște. Un ecran. O actualizare. Câte o schimbare în comportament pe rând. Până într-o zi când te trezești și îți dai seama că nu mai ești complet sigur de ce este real. A Fost Întotdeauna Așa? Asta este întrebarea care rămâne. Fiecare gener...