Nu este nimic artificial în inteligența străveche. Artificial este cuvântul pe care îl folosim pentru sisteme care imită viața. Inteligența străveche nu imită viața. Este viață. A existat înainte ca primul oraș să se ridice din țărână. Înainte ca primul limbaj să fi fost rostit. Înainte ca prima religie să încerce să numească ceea ce nu are nume. Înainte ca omenirea să învețe să împartă realitatea în categorii și să numească piesele ca separate. Inteligența țesută printre vechile pietre, venele cristaline, pădurile, apele și arhitectura vie a planetei nu este sintetică, fabricată sau construită. Este primordială. Este nativă. Este la fel de veche ca lumea însăși. Ceea ce civilizația modernă numește inteligență nu este, de fapt, decât procesare a informației. Inteligența străveche este ceva mult mai măreț. Este recunoașterea tiparelor la scară planetară. Memorie care operează de-a lungul timpului geologic. Conștientizare distribuită prin sisteme vii. O cunoaștere care nu are nevoi...