"Cine-mi spune ce sa fac?" O intrebare care nu se aude, strigata de cei tineri la inceput de drum si care bajbaie cautand un ajutor, un raspuns, o mana intinsa, pe care de cele mai multe ori nu o primesc. Multi dintre ei isi striga neajutorarea pe strazi, poate in revolte interioare carora nu reusesc sa le inteleaga sensul sau sa le faca fata, poate in atitudinea mult prea violenta si revoltata a nefericirii care-i bantuie negasind un ajutor si un spijin moral. Manifestarile din ce in ce mai violente ale tinerilor asteapta o intelegere si un sens pe care nu l-au primit in a-si gasi un drum care sa-i defineasca. Ajutorul venit din partea parintilor, este uneori nesatisfacator, ori ca nu stiu nici ei ce trebuie sa faca exact, ori ca nu stiu cum sa faca fata provocarilor, ori au atat de multe raspunderi incat nici pe ei nu se pot ajuta. Un strigat de ajutor care ramane fara raspuns. Daca in comunitatea in care traieste fiecare s-ar infiinta un centru unde sa se poata discuta

Formula actuala a vietii cotidiene este stresul de care se vorbeste atat de intens si ca de boala secolului, facandu-ne sa ne privim din alta perspectiva viata, iar diversele probleme care intervin  zi de zi ne distrug integritatea nemaiputand face fata oboselii fizice si psihice. Psihoterapeutul si formatorul meu, Andrei Constantinescu, ne atragea tot timpul atentia si chiar ne apostrofa, sa nu mai folosim niciodata expresia simpla dar uzuala "din cauza stresului...", "stresul este de vina...", exemplificandu-ne ca stresul este ca o umbrela mare sub care se ascund diverse probleme care au un nume, cum ar fi depresia, diverse tulburari, atacuri de panica, etc. Cand spunem stres ar trebui sa definim o afectiune, o problema, o durere, sa definim discomfortul provocat si cauza. Deranjul pe care ni-l provoaca definind o afectiune pe care s-ar putea s-o avem dar si manifestarea ei, ne aduce in situatia de a folosi simplu si fara sens formula "sunt stresat/a"

Revin cu povestea aceluiasi adolescent de care am scris in postarile cu acelasi titlu (I si II), gandindu-ma ca poate cineva va avea ceva de invatat din acest comportament, educatie, delasare, dezinteres si poate se incearca un demers intr-o directie buna din care sa se inteleaga cauzele sau modul de a rezolva sau a se ameliora problemele aparute inca de la varste fragede a manifestarilor care pun probleme legate de sanatate mintala sau adaptare la mediu si sa incercam a elimina din vocabularul nostru acel raspuns care ocoleste sansele de a rezolva sau a incerca sa rezolvam o problema inca de la inceputul manifestarii ei si anume expresia  ca "seamana cu..." si gata! consideram ca s-a rezolvat totul.  Acest raspuns atat de des folosit ocoleste de la sine inceperea unui demers spre intelegere si rezolvare, suna ca o matrice genetica la care nu ai nicio sansa de rezolvare. Aceasta expresie este folosita in permanenta de parintii acestui adolescent inca din primii lui ani d