Fiecare dintre noi detine o carte personala cu povesti. Cum sunt amintirile, ramane sa le repurtati pe culmile extazului sau pe culmile renegarii, in functie de perceptia trairilor si amintirea lor. Eu o sa incerc sa va port, prin scris, intr-o poveste dintr-o copilarie plina de peisaje frumoase, ratacite prin neantul timpului, schimbate in mare parte datorita omului si nu intotdeauna acolo unde intervine omul este si benefic, trecerii timpului si amprenta lui. Pentru ca asa cum noi oamenii suferim schimbari, tot asa si un loc, un peisaj sufera schimbari, insa doar cativa dintre noi raman cu nostalagia vremurilor si locului, dorind sa nu fi intervenit vreo schimbare adusa de om, pentru ca de cele mai multe ori nu este de bun augur. Iar ignoranta, uneori naste monstri. Noi, prin comparatie cu un loc, un peisaj, avem posibilitatea sa vorbim, sa ne desfasuram asa cum ne place, sa ne etalam talentele care uneori sunt in defavoarea peisajului pe care il apreciem sau nu, dar de cele mai