Cum ne manifestam ingrijorarea? ©

      Cand pronuntam cuvantul "grija" parca simtim instantaneu o apasare sufleteasca care umbreste starea de bine, iar gandurile pornesc intr-o cursa rapida prin perioadele in care am avut suficiente griji incat sa fim tristi si/sau suficiente persoane in directia carora sa ne indreptam grija si atentia noastra. Grijile indreptate in directia unor persoane, fie ele rude, prieteni sau cunostinte, ne "consuma" puternic din energie iar noi ramanem epuizati ca dupa un efort fizic sustinut peste care adaugam tulburari sufletesti. Daca din acestea facem principalul nostru obiectiv in viata, atunci vom incepe sa cream in jurul nostru punti care ne leaga doar de tristete si amaraciune, plus incapacitatea ori neputinta noastra, iar procesele de constiinta care survin intr-un moment sau altul vin la pachet cu procese afective care au un grad mare de constientizare.

      Cand grija se indreapta in directia altora mai mult decat in directia noastra, energia psihica consumata este mai mare decat atunci cand o consumam pentru noi si obiectivele noastre de viata, pentru ca atasam sentimente si dorinte puternice pentru a reusi sa ne focalizam atentia pe grija altcuiva. Sunt si situatii cand dorim sa fim in locul persoanei si nu luam in seama ca nu cunoastem multi factori care au declansat o situatie anume pentru care ne facem atatea griji, chiar daca ne incurajam spunand ca avem dreptul sa ne facem griji pentru ca iubim persoana, ii dorim binele, o respectam, o adoram etc. Nu este corect sa actionam ca si cum am fi persoana. Grijile fortate, accentuate, perpetuate, nascocite sau transferate nu sunt absolut deloc constructive si nici sanatoase atat pentru persoana care a preluat grijile si nici pentru persoana pentru care ne facem griji. Prin urmare, potentarea in limite normale a grijilor pentru o alta persoana este calea cea mai sanatoasa, care ne da posibilitatea de a crea libertatea gandirii detasate de problemele altcuiva. Daca implicarea depaseste barierele normale atunci incep exagerarile si deformarea realitatii. 
     Focalizarea atentiei pe problemele altora, a caror cauza ascunsa nu o cunoastem, pune in functiune aproape toata fiinta noastra pentru gasirea unor solutii care sa fie cat mai bune, cat mai eficiente si mai putin dureroase pentru persoana respectiva. Solutii care, de cele mai multe ori, nici macar  nu sunt aproape de noi sau nu sunt de gasit la noi. Daca mai punem in calcul timpul petrecut si efortul depus, ajungem sa nu ne mai simtim confortabil absolut deloc cu noi, ne epuizam mai mult decat este nevoie si necesar iar la sfarsit vom fi dezamagiti sa constatam ca rezultatul final nu este cel la care ne-am gandit. Nu este mai corect ca grija indreptata catre altcineva sa fie mai ponderata? Sa nu ne simtim nici epuizati, nici ignorati si nici ridiculizati?             Cauza/cauzele pot fi atat de ascunse si de adanci inradacinate incat poate ca persoana nici nu doreste sa-si aminteasca. Alegerea ii apartine fiecaruia, chiar daca vorbim de parinti, copii sau alte persoane la care tinem foarte mult, este necesar sa tinem cont de liberul arbitru. 
        Uneori aceste griji indreptate catre persoane dragi ajung sa fie preluate ca fiind ale noastre, atat de mult si de mare este implicarea pe toate planurile. In astfel de situatii starile psihice si emotionale suporta transformari de forme, imagini, realitate, normalitate etc., fiind transferate in alta directie, acumuland o parte din suferinta celeilalte persoane si tansformand-o in problema proprie. Nestiind ce se ascunde in spatele problemei/problemelor pe care le-am preluat si ce inteles avea sau are pentru acea persoana, nu vom sti sa gasim vreun raspuns decat facand eforturi zadarnice de a cauta prin sertarele vietii noastre ceva ce nu ne apartine sau nu ne-a apartinut. Astfel incepe sa-si faca aparitia nelinistea, suferinta, neputinta, depresie etc.            Chiar si in situatia in care ni se transmite o problema doar din dorinta de despovarare, tot nu putem face mai mult decat sa empatizam, fara sa ne implicam in griji inutile. 
     Deloc de neglijat sunt si grijile false cu intentii ascunse sau interese, unelte pe care unele persoane le folosesc fara scrupule si in acest sens am destul de multe exemple pe care nu doresc sa le detaliez. Alteori grijile sunt mascate sub fatada binelui si protectiei avand ingrediente dozate cu mare atentie de minti obsesive.
       

     Exista persoane care reusesc sa-si transfere grijile unei alte persoane, despovarandu-se cu usurinta de greutatea situatiei, ca si cum nici nu a existat, persoane care preiau de buna voie grijile altora din dorinta de a-si demonstra cat sunt de sociabili si altruisti, sunt persoane care spun ca nu-si fac griji, ca grijile sunt pentru cei slabi, in schimb framantarile si tumultul interior face ravagii declansand diverse tulburari, persoane care-si declanseaza griji imaginare din dorinta de a atrage atentia si a se victimiza, persoane care exagereaza o grija facand-o ca o "bomba" doar din grandomanie, persoane care creeaza mister in jurul grijilor diverse pentru a da falsa impresie ca sunt protectori etc.

      Totul depinde de noi si de puterea noastra de a ne fi bine! In noi exista toata puterea si toata energia vindecatoare, sa nu uitam asta!