vineri, octombrie 25, 2013

Cine suntem in relatia noastra?

O intrebare care mi-a ocupat mult timp din viata mea, o intrebare cu multe raspunsuri am considerat eu multa vreme. Dupa indelungi studii si experiente luate din viata mea si a altora, am considerat ca raspunsul este unul singur. Mi-a fost greu sa accept ca exista un singur raspuns la o intrebare simpla dar complexa, depinde cum o privim si ce simtim cand dorim sa o analizam. Inceputul nu porneste direct cu noi, ci inceputul exista in acel loc in care ne-am nascut si am primit primele indrumari pentru viata si primele exemple pentru viata. Si nu neaparat cei 7 ani de acasa. Perceptia noastra cu ce se intampla, cum primim, ce simtim, ce acceptam sau ce eliminam, este foarte importanta. Dar la fel de importante sunt sentimentele noastre de atasament incepand cu unul dintre parintii nostri, pentru ca in acest caz acest atasament ne va conduce drumul si alegerile in viata noastra, indiferent daca relatia este una buna sau nu cu acel parinte. In ambele cazuri facem alegeri si ne ghidam traiectoria in viata dupa aceste atasamente, ori ca dorim sa demonstram cine suntem dupa principiul "eu sunt mai bun ca tine", ori dupa " iti arat eu cine sunt", ori "nu voi fi niciodata ca tine", ori "vreau sa fiu ca tine" etc. Sunt perceptii ale unor stari pe care le plantam in mintea noastra pentru a avea un motiv in plus in alegerile noastre sau uneori pentru a avea scuze pentru alegerile noastre.
Relatiile noastre nu incep cu partenerul/partenerii de viata sau cum facem alegerea/alegerile, ci relatiile noastre incep sa se contureze inca incepand cu relatia parintilor nostri. Oricat este de buna sau de rea (sa aleg doar extremele), oricum alegem modelele incepand cu ei, chiar daca uneori nici nu dorim sa recunoastem, mai ales in cazurile in care suntem afectati de modul parintilor de a-si conduce propria viata. Indiferent de situatie, informatiile primite in familie se depoziteaza in inconstientul nostru asteptand doar sa-i dam comenzi in a scoate la suprafata ce "consideram" ca ne-ar face bine. Diferenta este ca ies la suprafata informatii care uneori ne deranjeaza sau ne fac rau si atunci le ascundem sau le lasam sa treaca. Inconstientul nostru ne da exact ce avem nevoie, doar ca noi nu prea stim, in multe situatii, ce sa facem si cum sa rezolvam pentru a ne fi bine sau mai bine, chiar daca ajungem sa constatam ca ne doare, eliminand constient ipoteza ca trebuie rezolvat. Trecem mai departe, aducand alta informatie la suprafata, astfel protejandu-ne, cu diferenta ca cealalta problema/e a ramas nerezolvata. Acumulam mai multe informatii de acest gen si le depozitam in acelasi loc, inconstientul nostru. Cineva imi spunea ca i-ar fi placut sa nu existe inconstient pentru ca a ajuns la concluzia ca este inutil si ca este cel mai rau din toata constructia noastra. As putea adauga foarte multe la aceasta "dorinta" insa nu este cazul, este o discutie particulara si care face obiectul altui demers.
Pot adauga un singur lucru: inconstientul nostru ne leaga de existenta noastra, depoziteaza informatii cat nici nu ne putem imagina, ne protejeaza, ne ajuta doar atunci cand o cerem (verbal sau de cele mai multe ori mental) si este singurul "cu greutate" din toata constructia noastra, este depozitul uman cel mai mare posibil si fara limite. Cat ar cantari, daca se poate, toata informatia stocata? Greu raspuns...
Revenind la cum facem alegerile partenerilor, de cele mai multe ori prima alegere o facem fara ca macar sa constientizam si le facem constransi de probleme interioare nerezolvate, care ies la suprafata de fiecare data atentionandu-ne ce ar trebui sa facem pentru a ne fi bine. Numai ca primul impuls care ne avertizeaza trece neobservat, timp in care intervine constientul care, in functie de starea noastra de incredere, respect de sine, frica si multe altele care ies in fata noastra pe ecarnul mintii si al sentimentelor, ne forteaza sa facem alegeri in functie de toate acestea. Sunt multe situatiile cand facem alegeri nemultumiti din start dar mergem mai departe, cautand intotdeauna o rezolvare care este foarte la indemana si anume sa ne fie comod si sa nu ne infruntam "monstri interiori". Asta ne impiedica sa vedem dincolo de probleme si sa le infruntam, pentru ca lipseste curajul si increderea ca putem. Si in foarte multe din situatii, dupa multi ani de repetari, multi realizeaza ca se invart intr-un cerc vicios, ca relatiile seamana intre ele, ca partenerii au cam aceleasi calitati, defecte, frustrari sau ca seamana prea mult cu tata sau cu mama si devenim brusc nefericiti etc. 
Nu avem si nu vrem sa ne facem timp pentru noi, acesta este mesajul pe care il resimtim cel mai acut dar pe care, din nou il ignoram. Prin urmare, alegerea unui partener sau a unei partenere o facem cat se poate de constient, pentru ca ignoram primul mesaj si prima imagine care vine din interiorul nostru si pe care ni-l transmite inconstientul nostru pentru a ne veni in ajutor. Analizati-va acest mesaj, acest prim mesaj care trece neobservat pentru ca dorim sa facem asta, si-i lasam timp constientului sa-i ia locul intervenind si amintindu-ne ca avem frici, ca avem neincredere, ca avem complexe etc. Fiti mai atenti la mintea si sufletul vostru si lasati primul mesaj sa-si impuna amprenta si sa-l urmati. Daca este ceva de rezolvat, rezolvati si nu amanati sau ignorati, pentru ca se vor repeta greselile si alegerile ca intr-un perpetuum mobile. Stiu din proprie experienta ca la inceput ocolim problemele dar nu facem altceva decat sa acumulam mai multe si frustrari complexe impreuna cu stari care ne deprima.
In relatiile noastre suntem cei care am ales, iar cei pe care i-am ales sunt in acelasi carusel cu noi daca analizam cu atentie, chiar daca sunt situatii cand avem senzatia ca suntem condusi sau conducem. 
Sau altfel spus "cine se aseamana se gaseste, se cauta sau se recunoaste".

sâmbătă, octombrie 19, 2013

Vorbeste-i vietii tale! Incepe sa traiesti!


Poate parea, pentru unii, o mare dilema: cum sa vorbesc vietii mele? Da, de ce nu?! Vorbim cu Dumnezeu, vorbim singuri cand avem probleme, cand suntem nervosi sau in multe alte si diverse situatii care apar in viata noastra. Ce-ar fi sa ne asezam confortabil si sa vorbim intregii noastre vieti ca si cum comentam un film la care suntem invitati sau pur si simplu vizualizam. Suntem invitatii propriei noastre vietii! Cum suna? Derulati filmul inainte si inapoi selectand aspecte in care viata voastra si-a schimbat traiectoria, analizati ce a fost bine si ce nu, daca puteti schimba ceva sau nu si treceti la urmatorul eveniment care va atrage atentia. Oameni, evenimente, reusite, nereusite, suparari, traume, decizii bune sau nu, rautati etc., veti gasi o multime de stari care au compus viata voastra si sunteti cel/cea de astazi: multumit sau nemultumit. 
Viata noastra asteapta ca noi sa-i dam semnale si sa incepem sa o directionam, este ca un calculator careia ii transmitem o comanda. Comanda este la noi si indiferent cum o facem nu trebuie sa avem vreo teama ca suntem penibili pentru ca este vorba despre noi si viata noastra. Vorbeste-i ca unui confident si chiar nu conteaza cum o faci: interior sau exterior. Este momentul tau! Esti doar tu si viata ta! Ce poate fi mai frumos!
Tehnica: Linia Vietii


Suntem atrasi in fiecare zi intr-un cotidian care ne invarte ca intr-un carusel si cand ne oprim ne simtim debusolati si nu prea mai stim care este directia cea buna. In astfel de momente devenim abatuti, suparati si uneori chiar nostalgici dupa unele perioade mai relaxante sau cand consideram ca suntem bine. Aceasta nostalgie nu este una constructiva, asa ca cel mai bine opreste-te din drumul tau si priveste caruselul ca pe ceva care te-a facut sa-ti schimbi directia. Fa o analiza asupra vietii dar privind de undeva de sus si detasat. Descopera ca in toata aceasta alergatura, viata ta a ramas in spatele tau privindu-te cu detasare, nereusind sa tina pasul cu tine. Parca s-a dedublat. Opreste-te, priveste in spatele tau si asteapta sa traiesti in viata ta si impreuna cu ea, nu sa alergi ca si cum a-i fugi de ea. 
Nu esti la maraton si nu esti la concurenta cu propria-ti viata. Reintra, asculta-ti instinctul si porneste pas la pas cu propria viata. In acest maraton ai uitat sa traiesti, ai uitat sa simti, ai uitat sa auzi, ai uitat sa asculti si te simti de parca tot efortul apasa acum asupra ta ca un munte pe care nu reusesti sa-l dai la o parte. 
Elibereaza-te de griji, elibereaza-te de anxietatea cotidiana sau alte probleme care provoaca "pagube" psihicului si nu te mai ajuta sa privesti si sa simti cat este de frumoasa. 
Viata incepe atunci cand ii dai voie cu adevarat sa existe!
Tehnici: Linia Vietii, Aniversarea de 70 de ani, Cercul Excelentei

M-am gandit sa vin cu un exemplu din viata mea (din multe altele) si cum m-a ajutat, pentru o situatie care-mi dadea batai de cap cu atacuri de panica violente, una dintre frumoasele tehnici din NLP. 
In anul 1992 tocmai terminasem scoala de soferi si ma pregateam pentru examen. O fire emotiva, ma gandisem ca emotiile o sa ma acapareze atat de mult incat o sa ma incurce atunci cand voi da examenul pentru traseu. Numai ca nu a fost asa, nu am avut deloc emotii, nici la sala si nici la traseu, dar am avut surpriza ca dupa examenul final - traseu - sa am atatea emotii incat sa-mi tremure mainile si picioarele, impiedicandu-ma sa ma deplasez aproape normal. M-a amuzat situatia atunci cand m-am calmat, mai ales ca tocmai fusesem anuntata ca am luat examenul. Acum urma sa conduc, avand permisul in buzunar, dar problema era una majora: nu aveam masina. Asa ca oricine era dispus sa-mi dea masina eram extrem de bucuroasa. Nu s-a intamplat de foarte multe ori, dar aceia care au binevoit sa-mi dea masina se manifestau violent pe scaunul din dreapta si cu observatii care m-au afectat emotional atat de tare incat am inceput sa am o frica imensa de a ma urca in vreo masina. Condusesem, puse una langa alta zilele, aproximativ 2 saptamani. Anii au trecut, unul cate unul, si nu am mai reusit sa conduc vreo masina timp de 20 de ani. Imi doream atat de mult sa conduc incat faceam tot posibilul sa-mi infrang panica prin diverse metode. Nu am reusit, iar asta m-a afectat si mai mult, facand ca panica mea sa creasca doar la gandul ca as putea sa ma urc pe scaunul soferului. Am renuntat la idee, ma consolam spunandu-mi ca la urma-urmei nici nu am masina si...asta este! 
Nu a disparut dorinta! - si aceasta dorinta a fost foarte importanta atunci cand la cursurile de NLP am invatat cat de magica este tehnica Cercul Excelentei (una dintre multele tehnici) care m-a ajutat sa trec peste panica si s-o elimin, m-a ajutat sa-mi recapat curajul si increderea ca pot sa fac ce doresc si ce-mi place. A trecut 1 luna si jumatate de cand am masina mea si conduc fara nicio teama, fara sa ma mai impiedice absolut nimic. Sentimentul este de nedescris: libertate, independenta, incredere, mandrie, respect si dorinta de a depasi orice obstacol impus sau autoimpus. 



marți, octombrie 01, 2013

Spuneti NU violentei domestice!




Este al doilea an cand promovez o cauza importanta cu repercursiuni in multiple arii ale vietii si care de cele mai multe ori ne distruge sau ne inchide calea de a fi liberi in propriile alegeri si sentimente. Bulverseaza sufletul, mintea si directia in viata. O viata plina de intrebari, de suferinta si ratacire. O sa redau o parte din eseurile mele in care violenta domestica, manifestata in toate formele ei, distruge vieti si redirectioneaza drumuri care ar fi putut fi pline de multumire si bucuria propriilor alegeri.



Sa devenim mai buni si mai receptivi la tot ce ne inconjoara pentru a interveni atunci cand este nevoie, fara sa lasam ca timpul sa-si puna amprenta. 

Se încarcă...