Tuturor ne este cunoscuta expresia "cine are sa-i traiasca, cine nu sa nu-si doreasca". O expresie care poate avea multe sensuri si conotatii sau efecte dintre cele mai numeroase, venite de cele mai multe ori din partea persoanelor cu copii. Daca intelesul acestei expresii este unul bun sau nu aceasta depinde de persoana, de perceptie, de constientizare, de ignorare, de superficialitate, de implicare, de pregatire, de responsabilitate, de trairi, de sentimente, de dorinte, de propria realitate etc.  Fiecare, in momentul cand rosteste aceasta expresie doreste sa transmita ceva. Acest ceva are legatura strict cu propria-i nemultumire si insatisfactie. Nu trebuie sa incercam sa judecam nici pe aceia care critica, nici pe aceia care nu au copii sau nu-si doresc si nici pe aceia care isi manifesta fatis poate criza unor momente adunate in nemultumire. Profunzimea dorintei de a exprima ceva din trairi, poate fi redat cu usurinta prin cuvinte, dar nu intotdeauna doar cuvintele aj...

Refuzul, ca si acceptul, face parte integranta din viata noastra si trebuie primite ca atare atunci cand ele sunt puse in practica de catre interlocutorul nostru. Normalitatea in situatii de refuz ca si in acceptare trebuie luate ca atare, fara sa incercam sa schimbam opinia celuilalt pentru ca ne convine sau nu. Fiecare dintre noi avem dreptul de a refuza sau a accepta ceva, fara sa dam neaparat si explicatii daca nimeni nu cere sau nu este cazul. Situatiile pot fi variate: refuzam ca vrem sau pur si simplu este alegerea fiecaruia si la latiduninea fiecaruia cum hotaraste. Acceptarea are aceeasi situatie si conditie. Cunoastem situatii nenumarate cand un refuz nu este primit asa cum este el si se incearca distorsionarea sau schimbarea lui si atunci intervine frustrarea din partea celuilalt careia i-am adresat refuzul nostru, iar supararea poate avea multiple fatete. Motivul pentru care nu este acceptat un refuz apartine si are un scop personal si direct legat de caracterul sau per...

Pentru multi dintre noi alegerile facute in viata pot costa timp pretios si chiar sanatatea. Alegerile noastre depind de foarte multi factori, dar cel mai important este cum suntem invatati, cum invatam sau cum suntem pregatiti sa percepem evenimentele pentru care urmeaza sa fim incercati pe drumurile vietii noastre, indiferent unde ne duc sau se opresc ele. Acea perioada pe care foarte multi o ignora sau sunt refractari cand li se aminteste si anume copilaria noastra, ne "indruma" pasii catre ce, cum si modul cum va fi viata noastra. Am auzit spunandu-se ca nu acea perioada este importanta si de ce intotdeauna se incepe cu asta?! Se incepe cu asta pentru ca si noi pasim in viata incepand cu copilaria, ea este aceea in care constientizam evenimente si percepem sentimente. Ea este prima in care invatam sa dam, sa primim, sa respingem si sa incercam primele stari, ea este prima in care constientizam. Si tot in aceasta perioada incepem si incercam sa spunem si sa definim ceva...

O poveste adevarata cu un final pe care nu pot decat sa mi-l imaginez frumos, sau cel putin asa imi place sa cred, lasand la o parte multitudinea de variante. Duminica dupa-amiaza ne intorceam de la tara, mai aveam putin sa ajungem acasa si discutam cele intamplate pe parcursul celor doua zile cat am stat la tara, incepand cu munca prestata si terminand cu nemultumirea vis-a-vis de comportamentul unor copii de la care asteptam un minim de respect (macar). Puneam in balanta varsta, educatia, scoala, comportamentul, respectul la modul general si chiar puneam in balanta vremurile pe care le traim toti. Insa respectul nu are nimic de-a face cu vremurile, ci as putea spune ca are legatura cu controlul, autocontrolul si cu libera consimtire din partea parintilor, pentru care nimic nu este nelalocul lor cand este vorba de copiii lor, chiar daca din afara totul pare ca este in neregula, deranjant si jignitor.  Pentru ca aceasta postare are legatura nu numai cu dragostea si respectul...

Suntem in luna cadourilor, luna cand sperantele prind contur, luna cu cele mai multe asteptari, multe cadouri, multe ganduri bune si altruiste, multe bucurii si mult optimism. Luna mult asteptata de toata lumea, de la cel mai mic la cel mai mare. Visul fiecaruia reprezinta sufletul pe care il copleseste cu dorinte mari si mici si nevoia de satisfactie pe care si-o doreste atat de mult la un moment dat. Chiar daca de cele mai multe ori nu spunem ca ne-am dori ceva anume, aceasta nu ne opreste sa ne gandim la ceva frumos sau ca poate vom primi cadoul mult asteptat, indiferent cum se prezinta el. Poate multi isi doresc lucruri materiale, poate unii isi doresc ceva spiritual sau, mai simplu isi doresc un vis implinit. Avem voie sa visam, avem voie sa ne dorim si avem voie sa ne dorim implinirea visului sau a dorintei. Materializarea depinde doar de noi. Uneori, atunci cand transmitem celorlalti dorinta noastra, intampinam multe vociferari pline de negativism, pline de pesimism si ...

Astazi este o zi frumoasa din toate punctele de vedere, este Sf. Andrei si ultima zi din luna noiembrie, iar cei care astazi isi serbeaza ziua numelui le urez LA MULTI ANI , numai bucurii, cadouri multe si foarte multe dorinte implinite. Povestea unui baiat si a numelui lui. Cum poate un nume, pe care il primim la botez, sa ajunga sa nu-ti mai placa sau chiar sa-l urasti?  Un baiat, acum adolescent, a stiut inca de la inceput ca numele lui il serbeaza in aceasta zi mare si frumoasa si multe ii erau asteptarile, multe ii erau bucuriile si mare ii era veselia. Toata lumea ii ura la multi ani in aceasta zi incepand cu parintii, fratii, rudele, nasii, bunicii, colegii, profesorii si prietenii.  In viata lui astepta cu nerabdare doua zile: ziua de nastere si ziua numelui, zile in care stia ca este in prim plan, in centrul atentiei, era foarte cautat, era apreciat, primea multe cadouri si o petrecere frumoasa. Bucuria era fara margini si nu lasa pe nimeni sa-i strice m...

Nu de mult, un domn trecut de 40 de ani, spunea cu timiditate, amaraciune si neputinta ca nu-si gaseste drumul si intotdeauna face alegeri care ii cauzeaza multa tristete, depresii si dezorientare. Intors de aproximativ 10 ani in tara, dupa ce a muncit 18 ani in Israel cu multa sudoare, departe de casa si de cei dragi, suportand cu mult stoicism toate acestea pentru a-si deschide o afacere in tara care sa-i aduca un venit din care sa nu mai aiba grija zilei de maine. Dupa multe incercari a reusit, a pus pe picioare o afacere in localitatea in care s-a nascut si chiar merge destul de bine. Dar nu aceasta este problema care il nemultumeste. Problema care nu-i da pace si il face dezorientat nu este afacerea, ci alegerea unei partenere care sa-i fie alaturi cu drag, intelegere si sprijin. Numai ca alegerile facute nu i-au adus decat suparari si de cele mai multe ori un portofel mai gol decat inainte de venirea partenerei. Poate ca nici aceasta n-ar fi fost o problema daca acea partenera...