Vin sarbatorile intr-un ritm alert, iar speranta ca vom primi un cadou mult visat se poate concretiza in cateva zile, asteptarea isi incepe numaratoarea inversa. Ce ne dorim sa primim in aceste zile are legatura cu starea financiara, cu potentialul fiecarei familii dar si cu armonia. Ce ne dorim fiecare este o lista lunga pe care unii isi permit s-o bifeze, altii nu, insa raman cu speranta ca anul care va veni va aduce cu el o stare sau o situatie ceva mai buna sau buna.
Ce-si doresc majoritatea copiilor? Sa-i intrebam...Nu isi mai doresc jucarii care mai de care mai banale si galagioasre, ci isi doresc telefoane sau calculatoare din ce in ce mai performante si mai sofisticate. Orizontul dorintelor s-a limitat considerabil. Copiii nu-si mai doresc jucarii pe care sa le imparta cu alti copii sau sa se joace impreuna, ei isi doresc o lume virtuala in care sa se afunde, sa se piarda si in care sa se creada stapanii lumii si stapanii celor mari.
Problema este una singura: dorinta le este indeplinita. Parintii, parca dintr-o dorinta inconstienta de pierzanie sunt promotorii acestor perpetuari a cadourilor fara viata. Jucariile, acelea banale (cum spunea un copil de clasa a IV-a) au viata, pentru ca ei dau viata jucariilor, le dau nume, le "responsabilizeaza". Dar parintii au uitat de aceste jucarii pline de viata si se indreapta spre cadouri care le ia din viata copiilor lor.
De ce o fac daca, majoritatea dintre ei, nu stapanesc foarte bine arta unui program responsabil si un program controlat?
Copiii, majoritatea dintre ei, primesc ce-si doresc. Parintii ce-si doresc? Primesc ei ce-si doresc? Sunt sigura ca isi doresc niste copii responsabili, cu picioarele pe pamant, cu o educatie buna, inteligenti, cu un viitor bun si lipsit de greutati, sanatosi. Dar cum construiesc acest drum? Trimitandu-i direct intr-o lume greu de controlat si anume aceea virtuala? Am cunoscut parinti ingrijorati si responsabili, dar am cunoscut si parinti care se rezuma in a spune doar atat: "cum, sa nu primeasca copilul ce-si doreste?".
De fapt cine primeste ce-si doreste: copilul sau parintele? Eu cred ca parintele. Acel copil este jucaria (vie) pe care, poate, nu a avut-o si plus de asta poate insemna si cautarea linistii singuratice pe care un copil zgomotos sau mai multi nu ti-o poate da, asa ca in fata unui calculator...linistea este asigurata. Multi parinti gandesc ca decat sa stea sa faca multa zarva prin casa si sa-l/sa-i deranjeze, mai bine sta la calculator...cuminte.
Semnalul de alarma pentru multi dintre parinti nu exista decat atunci cand realizeaza ca este mult prea tarziu, cand copilaria copilului/copiilor lor s-a pierdut intr-o lume virtuala, o lume nesanatoasa, plina de violenta, plina de fantasmagorii, de incertitudini, fara viata si nestiind ca in viata reala lucrurile nu le poti schimba apasand pe o singura tasta.
In fata calculatorului uita de viata lui, uita de viata fratilor, a parintilor si a tuturor celor din jurul lui, nedandu-si seama ca isi pierde copilaria fara rost, pe care mai tarziu o va cauta si o va regreta.
Unde sunt parintii si ce fac? Ei fac cadouri!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Ai o parere? Spune-o!
Cu seriozitate, responsabilitate si fara continut ofensator, rasist, vulgar sau neadecvat.