Treceți la conținutul principal

Postări

Analiza unei analize ©

Avem sau nu avem nevoie de un terapeut, aceasta este la alegerea fiecaruia cum isi prioritizeaza evenimentele propriei vieti si trairile sau daca considera ca ii este necesara o terapie. In alegerea unui teraput atunci cand nevoia ne impinge, ar trebui facuta dupa anumite criterii si nu la intamplare,  pentru a nu pierde timp pretios si, de ce nu, nici bani pentru a testa mai multe moduri de a ne face terapia sa ne fie de ajutor. O sa incerc mai jos sa enumar cateva criterii pentru a face alegerea cea mai buna, fara a pierde timp si fara a avea prea multe batai de cap. Sunt momente in viata noastra, sau a multora dintre noi, cand ajungem la concluzia ca ajutorul unui specialist ne-ar fi de un real ajutor dar nu stim de unde si cum sa incepem. Cum sa facem pasul urmator sau primul pas? Odata stabilita ideea ca avem nevoie de ajutor este un prim pas si foarte utila, aceasta insemnand ca ne acceptam limitele si neputinta  in a rezolva absolut totul sau orice cand este vo...

"Mi se cuvine o viata mai buna!"

Am fost intrebata de nenumarate ori de ce insist in orice subiect pe perioada copilariei si, chiar daca tot timpul am raspuns, consider ca in continuare trebuie sa subliniez importanta acestui capitol din viata noastra pentru ca el ne defineste, ne completeaza, ne sustine si ne da putere vietii. Pentru cei sceptici s-ar putea ca acest subiect si importanta lui sa nu para decat o pierdere de timp, insa nu este asa, dar fiecare este liber sa creada ce doreste. Copilaria noastra ar trebui sa fie suficient de buna, cum spunea Winnicott dar despre mama, astfel incat sa nu ne faca sa ramanem intr-o etapa pe care nu reusim s-o depasim ori ca am suferit prea mult, ori ca nu am primit destula dragoste, ori ca am avut prea multe restrictii, ori ca nu am inteles sensul multor intrebari, ori ca nu ni s-a raspuns, ori ca eram ignorati, ori ca eram certati, batuti sau  pedepsiti pentru orice; ori ca am primit absolut tot ce ne doream, ori ca am fost prea rasfatati, ori ca am fost lasati sa ...

"Eu ce fac?"

"Cine-mi spune ce sa fac?" O intrebare care nu se aude, strigata de cei tineri la inceput de drum si care bajbaie cautand un ajutor, un raspuns, o mana intinsa, pe care de cele mai multe ori nu o primesc. Multi dintre ei isi striga neajutorarea pe strazi, poate in revolte interioare carora nu reusesc sa le inteleaga sensul sau sa le faca fata, poate in atitudinea mult prea violenta si revoltata a nefericirii care-i bantuie negasind un ajutor si un spijin moral. Manifestarile din ce in ce mai violente ale tinerilor asteapta o intelegere si un sens pe care nu l-au primit in a-si gasi un drum care sa-i defineasca. Ajutorul venit din partea parintilor, este uneori nesatisfacator, ori ca nu stiu nici ei ce trebuie sa faca exact, ori ca nu stiu cum sa faca fata provocarilor, ori au atat de multe raspunderi incat nici pe ei nu se pot ajuta. Un strigat de ajutor care ramane fara raspuns. Daca in comunitatea in care traieste fiecare s-ar infiinta un centru unde sa se poata discuta ...

Dezintegrarea stresului

Formula actuala a vietii cotidiene este stresul de care se vorbeste atat de intens si ca de boala secolului, facandu-ne sa ne privim din alta perspectiva viata, iar diversele probleme care intervin  zi de zi ne distrug integritatea nemaiputand face fata oboselii fizice si psihice. Psihoterapeutul si formatorul meu, Andrei Constantinescu, ne atragea tot timpul atentia si chiar ne apostrofa, sa nu mai folosim niciodata expresia simpla dar uzuala "din cauza stresului...", "stresul este de vina...", exemplificandu-ne ca stresul este ca o umbrela mare sub care se ascund diverse probleme care au un nume, cum ar fi depresia, diverse tulburari, atacuri de panica, etc. Cand spunem stres ar trebui sa definim o afectiune, o problema, o durere, sa definim discomfortul provocat si cauza. Deranjul pe care ni-l provoaca definind o afectiune pe care s-ar putea s-o avem dar si manifestarea ei, ne aduce in situatia de a folosi simplu si fara sens formula "sunt stresat/a"...

Delincventa juvenila III

Revin cu povestea aceluiasi adolescent de care am scris in postarile cu acelasi titlu (I si II), gandindu-ma ca poate cineva va avea ceva de invatat din acest comportament, educatie, delasare, dezinteres si poate se incearca un demers intr-o directie buna din care sa se inteleaga cauzele sau modul de a rezolva sau a se ameliora problemele aparute inca de la varste fragede a manifestarilor care pun probleme legate de sanatate mintala sau adaptare la mediu si sa incercam a elimina din vocabularul nostru acel raspuns care ocoleste sansele de a rezolva sau a incerca sa rezolvam o problema inca de la inceputul manifestarii ei si anume expresia  ca "seamana cu..." si gata! consideram ca s-a rezolvat totul.  Acest raspuns atat de des folosit ocoleste de la sine inceperea unui demers spre intelegere si rezolvare, suna ca o matrice genetica la care nu ai nicio sansa de rezolvare. Aceasta expresie este folosita in permanenta de parintii acestui adolescent inca din primii lui ani d...

Subiecte tabu II

Cand am editat postarea cu acelasi titlu in data de 27.04.2011, am promis ca o sa revin cu o continuare a subiectelor tabu, pentru ca ele sunt destul de numeroase, la fel ca si persoanele sau familiile unde nu se abordeaza astfel de subiecte, motivele fiind numeroase. A trecut 1 an de atunci, insa astazi incerc sa fac o continuare, abordand un subiect pe cat de controversat pe atat de traumatizant tocmai pentru consecintele pe termen lung  din punct de vedere emotional, sexual si dinamic asa cum se intampla in cazul incestului care lasa cicatrici psihice si care, de cele mai multe ori, sunt  ireversibile in plan emotional si fizic. Un astfel de subiect are intensitate pe mai multe planuri, poate fi greu de abordat, greu de acceptat si greu de rezolvat. Totusi, ca multe alte evenimente care fac parte din viata si lasa urme vizibile de trauma, tot asa si aceste evenimente intra intr-o categorie pe care dorim s-o evitam sau dorim sa nu o descoperim, transformandu-se astfel c...

Conflictele Sufletesti vs. Dezvoltarea Personalitatii

Ca sa ne dezvoltam corect avem nevoie de o capacitate de intelegere intelectuala pentru rezolvarea conflictelor sufletesti si a reusi sa avem o gandire suficient de buna pentru a ne asigura o dezvoltare fara blocaje si limitari, iar pentru aceasta avem nevoie ca mediul in care ne dezvoltam sa nu fie el insusi o problema care ne influenteaza cresterea si dezvoltarea personalitatii noastre. Si pentru ca orice inceput inseamna locul unde ne-am nascut si familia noastra, nu pot sa nu reamintesc de vechile postari in care faceam referire la "rampa noastra de lansare". Vrem sau nu vrem avem radacini undeva, iar acestea inseamna seva formarii si felul propriu in care crestem, mostenind istorii pe care nici nu le percepem sensul sau intelesul dar facand parte integranta din noi, fara ca noi sa constientizam  si "...aproape s-ar putea spune ca nu parintii, ci mai degraba arborele genealogic...ar fi adevaratii zamislitori ai copiilor..." ("Arhetipurile si inconstientu...