000 - Câmpul de Dinaintea Formei

 

Dacă 999 este încheiere,
000 nu este un început.
Este ceea ce rămâne atunci când începutul și sfârșitul nu se mai aplică.
CONDIȚIA PREMERGĂTOARE
Înainte ca orice să apară, înaintea gândului, înaintea identității, înaintea direcției există o condiție care nu poate fi descrisă ca ceva, pentru că nu este un lucru.
000 indică asta.
Nu golul ca absență, ci golul ca capacitate.
Nu vidul ca nimic, ci vidul ca tot ce este neexprimat.
ZERO-UL CARE NU ESTE GOL
Zero este greșit înțeles.
Este tratat ca nimic.
Ca un simplu substituent.
Ca o lipsă.
Zero nu este absență.
Este prezență nediferențiată.
Fără margini.
Fără separare.
Fără formă, și tot ce va prinde vreodată formă iese din ea.
000 nu este trei zerouri.
Este întărirea potențialului pur nedivizat.
SFÂRȘITUL ORICĂRUI PUNCT DE REFERINȚĂ
Orice experiență pe care o ai se sprijină pe un punct de referință.
Înainte și după.
Aici și acolo.
Eu și celălalt.
000 îndepărtează orice punct de referință.
Nu mai există comparație.
Nici măsurare.
Nici poziție relativă.
Fără nici un punct de referință, mintea nu se poate orienta.
Fără orientare, nu există narațiune.
Nici poveste.
Nici identitate care să o ancoreze.
TĂCEREA DE DINAINTEA GÂNDULUI
Gândul este mișcare.
O schimbare dintr-o stare în alta.
Înainte de mișcare, există nemișcarea.
Nu forțată.
Nu practicată.
Intrinsecă.
000 este acea nemișcare.
Nu absența gândirii după efort.
Absența gândirii înainte de a începe.
În acea stare, nu există nimic de observat, pentru că nu există nicio separare între observator și observat.
PRĂBUȘIREA IDENTITĂȚII
Identitatea, ca să existe, are nevoie de diferențiere.
„Eu sunt asta.”
„Eu nu sunt aia”, dar când diferențierea se dizolvă, identitatea nu mai are nimic de care să se atașeze.
000 nu este rafinarea identității.
Este dispariția ei temporară.
Nu moarte.
Nu pierdere.

Suspendare.
Sistemul nu mai trebuie să se definească pe sine, pentru că nu mai există nimic de care să se diferențieze.
NON-EVENIMENTUL
Toate numerele de până acum implică faptul că ceva se întâmplă.
Mișcare.
Schimbare.
Transformare.
000 nu este un eveniment.
Este absența oricărui eveniment.
Niciun proces.
Nicio tranziție.
Nicio activare.
Nimic nu începe aici.
Nimic nu se încheie aici, pentru că nimic nu este în mișcare.
NEUTRALITATEA ABSOLUTĂ
Nici pozitivă.
Nici negativă.
Nici măcar echilibrată între cele două.
Dincolo de amândouă.
000 este o neutralitate care nu poate fi înclinată.
Fără preferințe.
Fără părtinire.
Fără direcție.
O stare atât de completă, încât nu are nevoie de ajustare.
SURSA FĂRĂ IDENTITATE
Tot ceea ce există are o origine care poate fi urmărită.
O cauză.
Un declanșator.
Un punct de pornire.
000 nu poate fi urmărit, pentru că nu are origine.
Precede originea.
Nu este sursa lucrurilor.
Este condiția care face posibilă existența sursei.
Fără el, nimic nu ar putea apărea, dar el însuși nu apare.
000 nu este ceva la care ajungi.
Nu este ceva ce dobândești.
Nu este ceva ce experimentezi în felul în care experimentezi orice altceva, pentru că experimentarea cere separare, iar aici nu există niciuna.
Pe 000 nu-l observi.
Nu intri în el.
Nu-l ții în mână.
Nu ești separat de el.
Nici acum.
Nici vreodată.
Nu este ascuns.
Nu este distant.
Pur și simplu trece neobservat pentru că orice altceva este mai zgomotos.
Mai rapid.
Mai definit.
000 nu concurează.
Nu se anunță singur.
Nu cere recunoaștere.
Rămâne exact așa cum este, fie că îl percepi fie că nu, și dacă, chiar și pentru o clipă, totul dispare.
Gând.
Identitate.
Mișcare.
Narațiune.
Nu-l „găsești” pe 000.
Îți dai seama de ceva mult mai tulburător.
Că nu a lipsit niciodată.
A fost doar acoperit, iar sub tot ceea ce crezi că ești, sub tot ceea ce crezi, sub tot ceea ce urmărești, există ceva care nu s-a mișcat niciodată.
Nu s-a schimbat niciodată.
Niciodată nu a avut nevoie să o facă.
000 nu este sfârșitul.
Nu este începutul.
Este ceea ce rămâne atunci când amândouă au dispărut.

Sursa: Jason Gray