Treceți la conținutul principal

111: Punctul de Dinaintea Tiparului

 


Unele nume sosesc ca ecouri.
111 sosește ca un început care nu s-a decis încă ce este.
Nu se repetă ca să întărească.
Se repetă ca să inițieze.
Primul Strat: Firul Singular
Numărul 1 nu este structură.
Este prima mișcare.
Linia care taie prin nimic și spune: „Aici”.
Nu este un loc.
O declarație.
Unu este direcție fără distanță.
Identitate fără istorie.
Momentul în care conștientizarea încetează să fie peste tot și devine undeva.
Acum înmulțiți asta cu trei.
111 nu este ”mai mulți de unu”.
Este unu privind spre sine, privind spre sine.
O recursivitate a prezenței.
O triplă aprindere.
Nu stabil precum 444.
Nu împământat.
111 este instabil.
Electric.
Pâlpâie la marginea creației.
Al doilea strat: Gândul Care Devine Formă
111 apare la un prag foarte specific.
Nu atunci când ești pierdut.
Nu atunci când ești complet aliniat, ci atunci când ceva este pe cale să prindă formă.
Un gând.
O idee.
O decizie.
O schimbare.
Nu pe deplin formată.
Nu încă dedicată, dar adunându-se.
Condensându-se.
111 este momentul în care un gând trece de la abstract la o realitate potențială.
Invizibilul se pregătește să devină vizibil.
De aceea se simte diferit față de alte tipare.
Există o urgență în el.
Mișcare.
O presiune liniștită sub suprafață.
Ca și cum ceva ar întreba: „Vei urma asta sau o vei lăsa să se prăbușească?”
Al Treilea Strat: Amplificatorul
111 nu stabilizează.
Amplifică.
Indiferent de starea în care te afli când îl întâlnești…
O intensifică.
Îndoiala devine mai puternică.
Claritatea devine mai ascuțită.
Frica devine mai grea.
Încrederea devine incontestabilă.
111 nu este selectiv.
Nu-i pasă ce gândești.
Face un singur lucru, amplifică semnalul.
De aceea, unii oameni îl percep ca pozitiv, iar alții ca destabilizator, pentru că dezvăluie ceea ce este deja acolo.
Fără distorsiune.
Fără atenuare.
Fără întârziere.
Al Patrulea Strat: Deschiderea
Există un moment înainte de acțiune…
În care totul este încă posibil.
Nimic nu s-a prăbușit încă în alegere.
Acolo trăiește 111.
Este ușa dinaintea căii.
Respirația dinaintea cuvântului.
Tăcerea dinaintea sunetului.
Nu ești blocat în nimic când apare 111.
Ești deschis.
Complet.
Periculos.
Puternic deschis, iar această deschidere cere ceva ce majoritatea oamenilor evită:
Responsabilitate, pentru că în acel moment…
Nu poți pretinde că nu vezi direcția formându-se.
Al Cincilea Strat: Testul Alinierii
111 nu este o reasigurare.
Este un test.
Nu din exterior.
Din interior.
Apare atunci când în conștientizarea ta se formează un vector.
O direcție pe care gândurile tale încep să o ia și întreabă în liniște:
„Asta este direcția pe care vrei să o întărești?”
Nu moral.
Nu spiritual.
Mecanic, pentru că odată ce un gând se stabilizează, începe să se repete, repetarea devine tipar, iar tiparul devine structură și structura devine realitate.
111 este ultimul moment înainte ca reacția în lanț să înceapă.
Al Șaselea Strat: Prăbușirea în Alegere
În cele din urmă, fiecare apariție a lui 111 duce în același punct, decizia.
Nu întotdeauna vizibilă.
Nu întotdeauna dramatică, dar reală.
Fie continui gândul, fie îl întrerupi.
Fie pășești înainte, fie dizolvi impulsul dar nu poți rămâne neutru, pentru că 111 nu permite neutralitatea.
El există la marginea unde neutralitatea se termină.
Unde observarea devine participare.
Unde conștientizarea devine acțiune.
111 nu este un semn de aliniere.
Este invitația de a crea aliniere.
Nu îți confirmă calea.
Expune momentul dinainte ca acea cale să existe.
Nu ți se arată ce se va întâmpla.
Ți se arată ce urmează să se întâmple dacă continui, iar în acel moment, există ceva ce majoritatea oamenilor ratează.
Puterea.
Nu cea zgomotoasă.
Nu cea dramatică.
Cea liniștită, precisă.
Cea care există într-un singur gând, chiar înainte ca acesta să devină real.
111 este acel moment.
Nu după.
Nu în timpul.
Înainte, și dacă înveți să-l recunoști, începi să vezi ceva ce majoritatea niciodată nu observă.
Că realitatea nu începe prin acțiune.
Începe cu atenție, iar în momentul în care vezi 111, este momentul în care nu mai doar gândești.
Începi ceva.
Sursa - Jason Gray

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cei 7 ani de-acasă

O expresie folosită atât de des și în exces, încât cred că începe să-și piardă din sensul ei adevărat. Dar care este sensul adevărat?  De cele mai multe ori auzim folosindu-se expresia de către cei mai în vârstă decât noi, nemulțumiți de o anume atitudine și făcând referire în mod strict la respectul pe care ar fi trebuit să-l primească, în funcție de o situație anume.  Dar ce înseamnă mai exact cei 7 ani de acasă? Pentru că, în mod sigur, înseamnă mult mai mult decât acel respect la care se face referire.  Vouă ce va evocă atunci când auziți făcându-se referire la cei 7 ani de acasă? Presupun că aproape imediat și fără să vreți se declanșează pe ecranul mintii filmul copilăriei voastre, cu diverse scene împreună cu persoane care au făcut parte, implicit, din aceste amintiri.  Cei 7 ani de acasă înseamnă de fapt, acei ani pe care i-am petrecut până a pleca la școală, iar de cei 7 ani sunt, de cele mai multe ori responsabili părinții. Pentru că majoritatea fa...

Metoda Pneuma - cea mai puternica si eficienta metoda de respiratie

"După cât ne putem da seama,  singurul scop al existenţei umane e  să aprindă o lumină în întunecimea fiinţei." - C.J.Jung   Pentru aceia care nu cunosc sau nu au auzit de aceasta tehnica bazata pe fructificarea a ceva atat de simplu si natural cum este respiratia, voi face o scurta introducere si mai jos redau din propria experienta. Respiratia Holotropică (RH) este o metoda eficienta de explorare transpersonala, de transformare si vindecare. Desi folosita inca din antichitate, a fost studiata, practicata si elaborata in ultima jumatate de veac de dr. Stanislav Grof si sotia sa, Christina Grof, fondatorii psihologiei transpersonale. Exista mai multe metode de respiratii holotropice, printre care se numara si metoda Pneuma care a fost dezvoltata de  psihoterapeutul peruan Juan Ruiz Naupari. Este o forma de psihoterapie transpersonala, printre care se mai numara  psihoterapia integrala (K.Wilber), psihosinteza (R. Asagiolli), training autogen (J.Schultz)...

Interpretari...

Testul arborelui  - interpretare pentru B.I.M ., 18 ani, 6 luni Se spune ca imaginea arborelui desenat este suportul proiectiei noastre, avand rolul pe care il are si oglinda, anume acela de a reflecta propria imagine a propriei persoane. Prin urmare, prin desenarea arborelui ne desenam pe noi asa cum suntem, cei adevarati si nu acea imagine "slefuita" pe care dorim s-o aratam celorlalti si pe care o vad ceilalti, iar aceasta o stim toti din propria experienta, ca numai "noi cu noi" reusim  sa fim sinceri si "dezgoliti" de masti.  "Imaginati-va ca mai sus exista o persoana vie. Ce sentimente va incearca uitandu-va la imagine?" Generalitati: Imaginea de ansamblu, se poate interpreta  in cateva cuvinte: grandoare, goliciune, singuratate, tendinte depresive, "deplasare" din anotimpul real, adica lipsa de constientizare a realitatii, inchidere, frica de exteriorizare. Starea psihica generala inaintea desenului era ...

Dependenta emotionala

Iubirea adictiva inseamna dependenta de cineva exterior sinelui in incercarea de a raspunde unor nevoi nesatisfacute, de a evita temeri sau suferinta emotionala, de a rezolva probleme (din copilarie, cel mai frecvent) si de a mentine echilibrul. Paradoxal, ea se naste din incercarea de a tine viata sub control, tentativa soldata chiar cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva. In spatele oricarei relatii obsesive se strecoara convingerea ca o astfel de adictie serveste unui scop inalt. Pentru mintea inconstienta, iubirea adictiva este ceva firesc, de vreme ce este resimtita ca o conditie necesara a supravietuirii (“nu pot sa traiesc fara tine“).  Relatia dependenta e sanatoasa doar cand esti mic – atunci chiar ai nevoie de parintii tai ca sa supravietuiesti. Numai ca daca nu ti-au fost satisfacute nevoile atunci cand erai mic, vei cauta un parinte surogat in partenerul tau ca sa rezolve aceste afaceri neincheiate. Altii pot dezvolta exact comporta...

Regresie si fixatie? Unde va aflati? ©

Timpul nu-mi permite foarte mult, insa incerc sa dau acestei ultime zile din septembrie o ultima postare, iar aceasta se leaga strans de unele obiceiuri ale noastre si...nu numai. Redau, mai jos, cateva mentiuni legate de stadiile de dezvoltare pe care ni le-a lasat mostenire Freud, si vin cu aceasta postare in mod special pentru un vechi amic cu care m-am vazut de curand, si cu care m-am amuzat (!!??) pe seama fumatului si facand referire la stadiul la care am ramas fixati. Printre fumurile noastre am incercat sa facem conversatie, aducand in discutie diverse subiecte, mai vechi, mai noi, fosti colegi, foste cunostinte sau pur si simplu conversam si chiar ne dadeam cu parerea acolo unde poate ca subiectul ne depasea. Am readus la zi, in decurs de cateva ore, perioada lunga in care nu ne-am vazut si am lasat ca timpul sa se astearna rapid peste noi. Cam asa fac vechii amici care se revad dupa o perioada de niste ani, timp in care viata si-a vazut de cursul ei,...