Vă invit la o călătorie spirituală plină de emoție și multă energie pozitivă.
Dedic această călătorie tuturor, în mod special MAMEI MELE și persoanelor care nu vor putea ajunge/reuși vreodată să parcurgă această călătorie spirituală, pentru că, în afară de răbdare și voință, este necesar și putință.
Călătorie de toamnă târzie, poate ultima zi frumoasă și călduroasă din acest an, cu razele soarelui încălzindu-ne sufletele cu strălucirea aurei lui.
Îmi propusesem să fac această călătorie de mult, acum 3 ani, dar nu am reușit. Acum a fost momentul cel mai bun și cu persoanele care au rezonat cu această călătorie spirituală pentru a parcurge Triunghiul Energetic din Argeș cu cele 3 mânăstiri: Mânăstirea Cetățuia Negru Vodă, Mânăstirea Nămăiești și Mânăstirea Corbii de Piatră.
Prima oprire a fost în parcare, pe malul râului Dâmbovița.
Aici, după ce îți parchezi mașina cu grijă și mare atenție pentru că sunt foarte multi cerșetori ai zonei, zona fiind una de rromi cu așezări sărăcăcioase și murdare, iar în jur destul de multe persoane dubioase. Însăși zona de început a traseului este una murdară. Pornești la drum trecând podul peste râul Dâmbovița făcând dreapta după pod.
Pe o porțiune destul de mare vei fi întâmpinat de cerșetori insistenți de la cel mai mic la cei mai în vârstă care încearcă să câștige un ban și să profite de turiștii care fac această călătorie. Important este să-ți vezi de drum...
Urcarea este anevoioasă, nu este pentru oricine, însă priveliștea este divină. Ai nevoie de puțină condiție fizică sau foarte multă voință. Se urca 35-40 minute dar depinde de fiecare persoană în parte, traseul este ca o Golgota a lui Iisus, sunt 12 opriri/troițe pe drum unde poți aprinde lumânări.
Sunt și băncuțe pe tot traseul unde te poți odihni.
Foarte important în parcurgerea traseului către Mânăstirea Cetățuia este răbdarea.
Ajuns sus vizitează tot ce se poate vizita: mânăstirea veche în muntele de piatră, mânăstirea din lemn, drumul către Crucea Dorințelor și basorelieful în piatră a Călărețului Trac.
Am început coborârea pe același traseu sinuos dar cu mai multă energie și ne-am îndreptat către parcarea.
Am plecat către următoarea destinație: Mânăstirea Nămăiești, care este la o distanță mică de Cetățuia, aproximativ 12 km.
Aici am găsit foarte multă lume la slujbă, afară cât și în biserică. Te întâmpină o curtea foarte frumoasă, priveliște asemenea.
Și aici m-a impresionat mânăstirea făcută în piatră, frumusețea curții și oamenii care așteptau cu smerenie terminarea slujbei. Bineînțeles că și aici întâlnești, la fiecare pas, cerșetori mici și mari dar foarte agasanți.
Am plecat către următoarea destinație, ultima, Mânăstirea Corbii de Piatră, la o distanță mai mare decât prima, la 42 km de la Nămăiești și pe care îi parcurgi în 1h și ceva, pentru că drumul este anevoios, se circulă greu, este plin de hârtoape.
Păcat de peisaj pentru că nu ai timp să-l admiri...te fură hurducăiala șoselei.
Ajunși aici, prima imagine care te întâmpină este stânca luminată de soare de o culoare superbă aurie.
Pentru mine a fost dragoste la prima vedere. La niciuna dintre celelalte mânăstiri nu am simțit ce am simțit aici. De la primul pas am fost învăluită de o energie care mi-a încălzit sufletul și aș fi dorit să rămân definitiv în această stare.
Acest loc are, cu siguranță, o energie specială.
Am pornit urcarea, am vizitat edificiul din interiorul stâncii, am urcat scările din spatele stâncii către platoul de deasupra, scări făcute din lemn, care la prima impresie îți dă un sentiment de nesiguranță, arată ca și cum totul este accidentat. Nu este așa.
Vă recomand să urcați cele 87 de trepte până la platou. Acolo sus este acumulată toată energia locului.
Toată energia zonei te surprinde, este fantastică și rezonează frumos cu fiecare suflet care poate asculta ce-i transmite muzica locului.
Simțiți și trăiți energia!
Totul pare desprins din paginile altor timpuri.
Am încheiat călătoria cu Căsuța Albastră, care se învecinează cu mânăstirea.
O expresie folosită atât de des și în exces, încât cred că începe să-și piardă din sensul ei adevărat. Dar care este sensul adevărat? De cele mai multe ori auzim folosindu-se expresia de către cei mai în vârstă decât noi, nemulțumiți de o anume atitudine și făcând referire în mod strict la respectul pe care ar fi trebuit să-l primească, în funcție de o situație anume. Dar ce înseamnă mai exact cei 7 ani de acasă? Pentru că, în mod sigur, înseamnă mult mai mult decât acel respect la care se face referire. Vouă ce va evocă atunci când auziți făcându-se referire la cei 7 ani de acasă? Presupun că aproape imediat și fără să vreți se declanșează pe ecranul mintii filmul copilăriei voastre, cu diverse scene împreună cu persoane care au făcut parte, implicit, din aceste amintiri. Cei 7 ani de acasă înseamnă de fapt, acei ani pe care i-am petrecut până a pleca la școală, iar de cei 7 ani sunt, de cele mai multe ori responsabili părinții. Pentru că majoritatea fa...
"După cât ne putem da seama, singurul scop al existenţei umane e să aprindă o lumină în întunecimea fiinţei." - C.J.Jung Pentru aceia care nu cunosc sau nu au auzit de aceasta tehnica bazata pe fructificarea a ceva atat de simplu si natural cum este respiratia, voi face o scurta introducere si mai jos redau din propria experienta. Respiratia Holotropică (RH) este o metoda eficienta de explorare transpersonala, de transformare si vindecare. Desi folosita inca din antichitate, a fost studiata, practicata si elaborata in ultima jumatate de veac de dr. Stanislav Grof si sotia sa, Christina Grof, fondatorii psihologiei transpersonale. Exista mai multe metode de respiratii holotropice, printre care se numara si metoda Pneuma care a fost dezvoltata de psihoterapeutul peruan Juan Ruiz Naupari. Este o forma de psihoterapie transpersonala, printre care se mai numara psihoterapia integrala (K.Wilber), psihosinteza (R. Asagiolli), training autogen (J.Schultz)...
Testul arborelui - interpretare pentru B.I.M ., 18 ani, 6 luni Se spune ca imaginea arborelui desenat este suportul proiectiei noastre, avand rolul pe care il are si oglinda, anume acela de a reflecta propria imagine a propriei persoane. Prin urmare, prin desenarea arborelui ne desenam pe noi asa cum suntem, cei adevarati si nu acea imagine "slefuita" pe care dorim s-o aratam celorlalti si pe care o vad ceilalti, iar aceasta o stim toti din propria experienta, ca numai "noi cu noi" reusim sa fim sinceri si "dezgoliti" de masti. "Imaginati-va ca mai sus exista o persoana vie. Ce sentimente va incearca uitandu-va la imagine?" Generalitati: Imaginea de ansamblu, se poate interpreta in cateva cuvinte: grandoare, goliciune, singuratate, tendinte depresive, "deplasare" din anotimpul real, adica lipsa de constientizare a realitatii, inchidere, frica de exteriorizare. Starea psihica generala inaintea desenului era ...
Iubirea adictiva inseamna dependenta de cineva exterior sinelui in incercarea de a raspunde unor nevoi nesatisfacute, de a evita temeri sau suferinta emotionala, de a rezolva probleme (din copilarie, cel mai frecvent) si de a mentine echilibrul. Paradoxal, ea se naste din incercarea de a tine viata sub control, tentativa soldata chiar cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva. In spatele oricarei relatii obsesive se strecoara convingerea ca o astfel de adictie serveste unui scop inalt. Pentru mintea inconstienta, iubirea adictiva este ceva firesc, de vreme ce este resimtita ca o conditie necesara a supravietuirii (“nu pot sa traiesc fara tine“). Relatia dependenta e sanatoasa doar cand esti mic – atunci chiar ai nevoie de parintii tai ca sa supravietuiesti. Numai ca daca nu ti-au fost satisfacute nevoile atunci cand erai mic, vei cauta un parinte surogat in partenerul tau ca sa rezolve aceste afaceri neincheiate. Altii pot dezvolta exact comporta...
Timpul nu-mi permite foarte mult, insa incerc sa dau acestei ultime zile din septembrie o ultima postare, iar aceasta se leaga strans de unele obiceiuri ale noastre si...nu numai. Redau, mai jos, cateva mentiuni legate de stadiile de dezvoltare pe care ni le-a lasat mostenire Freud, si vin cu aceasta postare in mod special pentru un vechi amic cu care m-am vazut de curand, si cu care m-am amuzat (!!??) pe seama fumatului si facand referire la stadiul la care am ramas fixati. Printre fumurile noastre am incercat sa facem conversatie, aducand in discutie diverse subiecte, mai vechi, mai noi, fosti colegi, foste cunostinte sau pur si simplu conversam si chiar ne dadeam cu parerea acolo unde poate ca subiectul ne depasea. Am readus la zi, in decurs de cateva ore, perioada lunga in care nu ne-am vazut si am lasat ca timpul sa se astearna rapid peste noi. Cam asa fac vechii amici care se revad dupa o perioada de niste ani, timp in care viata si-a vazut de cursul ei,...
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Ai o parere? Spune-o!
Cu seriozitate, responsabilitate si fara continut ofensator, rasist, vulgar sau neadecvat.