Cum ar fi, ca intr-o discutie aparent banala, sa descoperi ca iubirea pe care o astepti de atata amar de vreme nu vine decat atunci cand o daruiesti... incepand cu tine? Cum ar fi sa incepi de astazi sa te iubesti, avand curajul sa te intrebi ce anume te-a indepartat de la acest sentiment pe care l-am primit la nastere? Asa s-a intamplat cu o persoana care, in deznadejdea care l-a cuprins, dupa ani si ani de cautari si asteptari sa descopere intr-o discutie amicala ca iubirea incepe cu propria-i persoana? Pauza care s-a asternut dupa intrebare, fireasca la urma-urmei, daca se iubeste, l-a facut sa-si spuna cu voce tare ca nu s-a gandit la asa ceva si simte ca a daruit si ca daruieste iubire dar nu a considerat ca primeste. Si daca a primit simtea ca ceva in suflet nu este complet...Poate ca a inteles gresit termenul de iubire, confundandu-l cu altruismul, cu mila, cu daruirea neconditionata sau cu altele, fara sa puna in balanta ca iubirea aceea pe care o asteapta are o alta daruire