sâmbătă, martie 23, 2013

Radacinile dereglarii psihologice (film)






“Putem studia istoria şi putem interpreta evenimentele istorice potrivit prejudecăţilor noastre; dar să fim siguri de viitor, înseamnă să trăim o iluzie. Omul nu este produsul unei influenţe unice, ci este cu mult mai complex şi, să punem accentul pe una dintre influenţe, în timp ce le minimalizăm pe celelalte, înseamnă să generăm un dezechilibru, care ne va conduce la şi mai mult haos şi suferinţe. Omul este un proces integrat. Trebuie înţeleasă fiinţa umană în ansamblu şi nu pe componente, oricât de importantă, temporar, ar putea fi acea componentă. Sacrificarea prezentului, de dragul viitorului, este nebunia celor care sunt ahtiaţi după putere; şi puterea înseamnă răul. Aceştia îşi asumă singuri sarcina direcţionării omenirii; sunt noii preoţi. Mijloacele şi scopurile nu sunt entităţi separate, ci sunt integrate aceluiaşi fenomen; mijloacele creează scopurile. Prin violenţă nu vom putea obţine, niciodată, pacea; un stat poliţienesc nu poate produce cetăţeni paşnici; prin constrângere nu se poate cuceri libertatea. O societate fără clase sociale nu se poate forma, dacă partidul este atotputernic şi nu poate fi, niciodată, rezultatul unei dictaturi. Toate acestea sunt evidente” – Jiddu Krishnamurti -(1895-1986)
În perioada 16-17 aprilie 1982, la sediul fundaţiei Krishnamurti din Ojai, California, s-au purtat o serie de discuţii între trei mari personalităţi, Jiddu Krishnamurti, David Bohm şi Rupert Sheldrake, alături de care s-a aflat şi un mai vechi colaborator al fundaţiei, psihologul John Hidley, pe tema mai mult decât sisifică a naturii minţii umane, conversaţii concretizate în peste patru ore de film, care ar trebui să se afle, la loc de cinste, în arhiva video a oricărui pasionat de spiritualitate.” 
Citeste mai departe → http://antiiluzii.blogspot.com/2013/03/radacinile-dereglarii-psihologice.html


Articol original: http://documentare.digitalarena.ro/ 

marți, martie 19, 2013

Convingerile unui ipohondru

Nu stiu daca cineva a incercat sa faca o statistica a ipohondrilor, dar cu siguranta ca numarul lor creste pe zi ce trece si nu stiu daca cineva ar fi interesat in a face o statistica in acest sens. Macar a celor pe care, nu ai cum sa nu-i cunosti si sa nu-i iei in seama cand vizitele la medici constituie un al doilea mod de viata, dupa care, la scurt timp, constituie singurul mod de viata. Avem statistici de tot felul si pe care se cheltuie foarte multi bani si poate sunt reale sau nu sau poate sunt necesare sau nu, nu sunt eu in masura sa am convingeri ferme in acest sens.
Pe scurt, conflictele interioare neexplorate si neintelese, lasate sa se acumuleze ajung sa acapareze intreaga fiinta si intreaga viata a persoanei, sa se cronicizeze fiind percepute in timp ca facand parte integranta din functionarea vietii, incat declanseaza ipohondria, iar in acest stadiu nimic nu mai este normal ci o intreaga escaladare si experimentare a diverselor si nenumaratelor boli, ajungand sa le considere reale, indiferent de perceptia celorlalti. 
Ipohondrii si felul lor defectuos in care isi desfasoara viata in general si felul in care viata psihica se deterioreaza pe zi ce trece incat ajung la un stadiu cand devin greu de suportat pentru familie si pentru cei care convietuiesc sub acelasi acoperis. Motivele sunt numeroase si mereu intervin altele noi, care de cele mai multe ori vin in completarea celor care existau sau continua intotdeauna cu altele si altele dupa care incep cu cele initiale. Si in acest mod intra intr-un ciclu care devine vicios, defectuos si marcant pentru ei si pentru cei din jurul lor. Asa se face ca pe un fond de frustrari, frici, mosteniri genetice, pierderi, esecuri diverse si variate etc, incep prin a-si imagina ca sunt suferinzi de diverse boli pe care le dezvolta si continua sa acumuleze altele si altele, pana cand se epuizeaza lantul imens de boli, dupa care revin la cele de inceput. Familia ajunge sa fie disperata pentru modul lor permanent de a se plange de suferintele mereu altele, de a cheltui multi bani pe medici, controale si medicamente fara insa a crede in ceva sau cineva, ba din contra considera ca toti cei care l-au controlat isi bat joc de ei, ca sunt niste incompetenti, ca sistemul sanitar este construit defectuos, etc. Vesnicul "eu am ceva si astia ma plimba de la unul la altul" ajunge sa fie "litera de lege" in vocabularul lor de zi cu zi.
Colectia de medicamente, inutile la un moment dat, insa utile pentru afectiunea considerata reala, ajunge sa stea depozitate in rafturi care cresc pe zi ce trece, dar la care va revini dupa o anume perioada. Vizitele la farmacii, uneori de 2-3 ori pe zi devin si ele un obicei frustrant si obositor, pentru ca de cele mai multe ori nu are nicio reteta, insa vaicarelile suferinde ajung sa fie crezute si ei isi ating scopul in a-si achizitiona medicamentele dorite, insa ineficiente. Va constata ca nu-si fac efectul, ba din contra va dezvolta multe alte probleme, cum ar fi distrugerea florei intestinale, reactii adverse, insomnii, dureri musculare, etc. Aceste reactii adverse ajung sa se adauge pe lista interminabila a bolilor pe care si-a imaginat ca le are. 
Ma intreb cum este posibil ca un farmacist sa nu se autosesizeze ca o persoana care vine de 2-3 ori pe zi sau de foarte multe ori intr-o saptamana sau intr-o luna si intotdeauna cu altfel de probleme si intotdeauna fara reteta, sa nu realizeze ca are  de-a face cu un ipohondru? Nu vreau sa raspund la o astfel de intrebare...

Redau, mai jos, un istoric al bolilor in decurs de 1 luna, boli care le "dezvolta" (si) din cautarile interminabile pe internet. Porneste de la o informatie si ajunge, din boala in boala, sa le "asimileze" pe toate. Intr-o singura saptamana a reusit sa faca 3 analize de sange, un CT cranian, un RMN in zona abdomenului si un CT pentru rinichi, un marker tumoral pentru rinichi, a chemat salvarea de 2 ori acuzand diverse dureri pelviene si de rinichi. A urmat 2 radiografii dentare, o internare (cu interventia medicului de familie) la un spital din Bucuresti, unde i s-au mai facut seturi de analize de sange, imunologige, reumatice, ale organelor interne toate si nimeni nu i-a gasit ceva macar. Dupa internare a acuzat aceleasi dureri, continuand vizitele la diversi doctori cu diverse specializari. Intr-o singura luna a facut analize cat poate alte persoane nu reusesc sa le faca intr-o singura viata, nemaivorbind de banii alocati acestor investigatii, care deja au depasit 5.000 ron si...investigatiile continua pentru ca exista accesul la internet care ii alimenteaza interminabila dorinta de informatie si farmacisti care continua sa elibereze medicamente (uneori puternice) fara retete. Orice informatie venita de la cineva care acuza vreo durere, fara intarziere adauga ca si el are asa ceva, motiv pentru care cei apropiati refuza sa-l mai informeze ca ar mai avea vreo durere pe undeva, indiferent cat ar fi ea de mica. Analizeaza cu atentie toate prospectele medicamentelor de la rubrica reactii adverse si afirma ca si el le are pe toate.
Iata mai jos un exmplu sau o lista cu bolile pe care si le atribuie cu convingere si inversunare, chiar daca nimeni nu i-a confirmat vreo boala. Exista doar frica de a nu se instala boala pe care mama lui a avut-o, si anume schizofrenia, fara sa realizeze ca toate aceste demersuri nu fac altceva decat sa-l indrepte rapid catre o tulburare cu acelasi spectru.

- infectie in tot corpul pe care a dus-o pe picioare de foarte mult timp (?);
- stafilococi, E-coli si alte probleme bacteriene;
- helicobacter;
- amigdalite inflamate acute;
- neputinta de a se misca din cauza unor infectii in corp;
- prostatita bacteriana acuta si prostata;
- sinuzita cronica;
- retentie de apa si de urina;
- infectie urinara;
- cancer la rinichi;
- tendinite si bursite;
- probleme cu colonul (a efectuat colonoscopie);
- fisuri anale;
- gastrita acuta (a efectuat endoscopie);
- otita seroasa, otita cronica, tinitus, boala lui Menier, hipoacuzie;
- diverse boli reumatice rezultate din efectele secundare a medicamentelor;
- sindrom polialgic articular;
- noduli limfatici;
- cefalee si migrene;
- dureri de spate, pelviene, abdominale, dureri ale mainilor si picioarelor;
- probleme ale inimii, ale ficatului (bila este scoasa laparoscopic);
- infectii dentare;
- deviatie de sept;
- paradontoza, etc. 

Refuza cu vehementa vreo aluzie de a consulta vreun psiholog sau psihiatru, chiar daca toti cei apropiati lui i-au sugerat aceasta, incepand cu medicul de familie, tatal, apropiatii, cunostintele, vecinii, prietenii. La auzul acestor indicatii face crize de isteriie spunand ca el nu este nebun (?) ci toti cei care il indruma astfel sa se duca ei. Orice discutie in acest sens declanseaza panica si isterie. (vezi "Un mitoman de vorba cu un ipohondru") 

Licenţa Creative Commons
"Convingerile unui ipohondru" de Constanta Constantin este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire
Permisii dincolo de aria acestei licente ar putea fi disponibile la constacon@gmail.com.

luni, martie 11, 2013

Schimbarea

Schimba-te tu si se vor schimba si cei din jurul tau!

Nu a trecut mult timp de cand am stat de vorba cu o persoana a carei suparare pe relatia si atmosfera din familie era atat de mare incat nu mai stia ce sa faca. Spunea ca a incercat "in fel si chip" si a obosit in incercarea de a-i mai schimba pe ceilalti. La toate aceste nemultumiri se adaugau diverse dureri pe care le resimtea mai acut decat erau ele in realitate si chiar percepea realitatea in care isi ducea existenta una permanentizata si la care nu mai poate face nimic. Intervenise un fel de resemnare la care incerca sa se confomeze cu nemultumire si suparare. Am stat mult de vorba si m-am bucurat sa descopar o persoana foarte receptiva la schimbari si deschisa, chiar daca mediul in care isi duce existenta nu intervine nimic nou si multumitor incat sa-si ridice moralul intr-atat incat sa reuseasca sa-si schimbe starea. Toate acestea, spunea, se intamplau pentru ca nimeni in familie nu parea s-o asculte, era acolo doar ocupand pozitia de mama, sotie si utila la munci diverse sau uneori universala, executand munci chiar si cele care ar fi destinate unui barbat, tocmai pentru a-si demonstra utilitatea si a acapara putina atentie, respect si ajutor. Ea credea ca facand toate eforturile de a multumi pe toata lumea se va ajunge ca cei din jurul ei sa reuseasca sa se schimbe "peste noapte" si de fiecare data constata ca eforturile ei sunt consumatoare de multa energie epuizanta. 
Nimic nu se face peste noapte, fara sa intervii acolo unde trebuie si cum trebuie. Tipand pentru a se face auzita, enervandu-se atunci cand ceilalti raspundeau in acelasi mod, obosind in muncile pe care incerca sa le duca la bun sfarsit, ajungea seara istovita nu neaparat de munca in sine ci de efortul psihic pe care-l depunea incercand sa vada ceva bun in cei apropiati. Insa modul cum o facea, cum transmitea si cum gandea nu facea altceva decat sa fie perceputa exact invers si ceilalti sa se comporte asa cum nu-si dorea. Un cerc vicios pe care il mentinea viu si pe care in fiecare zi il repeta, fara sa realizeze ca schimbarea, inainte de toate pleaca din ea. Dupa indelungate discutii i-am transmis ca schimbarea trebuie sa inceapa cu ea si dupa aceea va descoperi schimbari si in ceilalti, insa aceasta presupune un efort constructiv si benefic, concentrandu-se pe ganduri pozitive si sa-si canalizeze aceste eforturi intr-o noua directie. La inceput i s-a parut ca ar trebui sa mute muntii din loc, insa a spus ca va incerca. A trecut ceva vreme de atunci si intr-o zi imi spune cu lacrimi in ochi o intamplare, una doar, care i-a umplut sufletul de incantare si dorinta de a merge mai departe transmitand ganduri pozitive, chiar incepand sa dea exemple din insasi propriile experiente si a realizat cat adevar exista intr-o singura fraza in care pui dorinta sincera si incredere.
A inceput prin a-si schimba tonul atunci cand transmitea ceva, sa foloseasca foarte des cuvinte ca "te rog frumos", "multumesc" si "iarta-ma". Mi-a relatat o intamplare cu sotul ei suficient de adanc resimtita incat sa-i intareasca dorinta in a merge mai departe si sa inceapa sa darame din mitul care spune ca de la o varsta nu se mai schimba nimeni.
Sotul ei, o persoana foarte abrupta si chiar radicala in a-si mentine hotararile si chiar emotiile mentalizate inca din constructia lui, pe care incerca sa le transmita mai departe ca adevaruri la care nu se poate interveni, chiar daca toti din jur ii spuneau ca nu gandeste si nu se manifesta corect. In gospodaria lor mai exista o persoana pe care majoritatea il considera ca facand parte din familie, persoana fara adapost si cu viata grea din propriile alegeri facute gresit intr-o perioada cand considera ca are viata inainte pentru a se redresa, o persoana cu o cultura generala vasta, muncitor, serios si care tine la familia in care s-a integrat, l-a ajutat si l-a acceptat ca la propria familie de care nu mai stie nimic. Sotul doamnei se comporta cu acest domn, muncitor in gospodaria lor, ca si cum ar fi sluga si asa i se si adresa cand considera ca si-a pierdut autoritatea, fara sa realizeze ca autoritatea pe care considera ca si-a pierdut-o avea legatura cu autoritatea propriilor trairi interioare pe care nu le putea nici explica, nici controla, nici stapani. Era la indemana sa-si arate autoritatea cu o persoana care depindea de ei, care oricum nu are ce face si nici unde pleca. A ajuns, aproape permanent, sa-i aminteasca cine este seful si cine este sluga (?), ca l-a "adunat din santuri" si ei i-au dat un adapost deasupra capului si multe alte reprosuri de genul acesta. Mai mult, cuvintele pe care i le adresa erau dintre cele mai jignitoare si vulgare, facandu-si un obicei din a-l alunga din casa la modul cel mai injositor.
Sotia era devastata de aceste iesiri necontrolate si nu mai stia cum sa-l faca sa inteleaga ca nu procedeaza corect. 
Intr-o zi s-a gandit sa-i relateze o intamplare unde ea a fost protagonista si anume ca s-a intamplat si ea sa tipe nejustificat la aceasta persoana pentru ca era nervoasa si agitata, dar mai tarziu in aceasi zi, cand a avut ragaz sa se gandeasca la intamplare si-a dat seama cat de mult a gresit. A hotarat ca trebuie sa-si ceara iertare pentru iesirea necontrolata, iertare care i-a fost acceptata imediat, iar tensiunea eliminata. 
Doar aceasta intamplare transmisa sotului care probabil a declansat un anume clic in gandire care de atunci nu i-a dat pace. A incercat sa-si expuna parerile si altor membri de familie si a primit acelasi raspuns, anume  ca a gresit si greseste. Raspunsurile nu i-au fost prea confortabile. A tinut insa, ca o reminiscenta deranjanta a propriilor idei si manifestari, sa-i spuna sotiei: "de ce toata lumea iti da tie dreptate?" 
Aceasta intrebare era, de fapt, o intrebare ca pentru sine, pentru acel ceva care continua inca sa se lupte in interiorul lui nestiind si neavand curajul sa recunoasca ca a gresit si ca ar trebui sa faca ceva in acest sens. Dupa ceva zile,  mare i-a fost surpriza sotiei, cand acest domn tratat ca o sluga fara importanta sa ii relateze cu mare bucurie si lacrimi in ochi ce s-a intamplat, mirat fiind si el de schimbare. A povestit ca intr-o seara cand se pregatea sa se culce a venit in vizita X (sotul) care tot incerca sa inceapa dialoguri diverse prin tertipuri si ezitari. Dupa multe incercari si ocolisuri a reusit sa-si ceara iertare pentru iesirile pe care le-a avut si ca va incerca sa-si schimbe atitudinea, amintindu-i ca toti cei din aceasta gospodarie constituie o familie.
Ce s-a intamplat dupa aceasta iertare?
Toata lumea avea un aer degajat, senin, toata lumea fredona prin curte cantece despre flori si primavara, se vedea bucuria si veselia in ochi, in miscari si in vorbe,  munca era simtita nu ca o obligatie slugarniceasca ci ca pe o placere la care toti participa egal si cu respect.
Este un exemplu atat de viu si revigorant, incat imi intareste convingerea ca schimbarea intervine numai daca o lasi sa intervina si se produce incepand cu tine si abia apoi o poti exterioriza.

Expresii precum "la varsta asta nu se mai schimba!" sau "e cam tarziu sa-l mai schimbi pe X" si ridicate la rang de mituri pot fi daramate cand intervenim cu incredere si sinceritate. Deci, se poate!


Licenţa Creative Commons
"Schimbarea" de Constanta Constantin este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire
Permisii dincolo de aria acestei licente ar putea fi disponibile la constacon@gmail.com.

marți, martie 05, 2013

Elibereaza-te!

Mi-am propus sa scriu despre frica, vinovatie, furie, durere si incercarea de a ne elibera din incorsetarea lor.
Foarte multi dintre noi am experimentat, in diverse etape ale vietii noastre, sentimente devastatoare care ne-au acaparat atat de mult incat am continuat sa le dam importanta si amploarea care nu se cuveneau sau le-am acordat atat de mult timp incat am ajuns sa ne gandim cu atat de multa vinovatie in directia noastra si pana intr-atat incat obosim cautand cai de iesire, iar acest mod de cautare va "ingrosa" randurile cautarilor dureroase de pana atunci. Ne-am obisnuit, de cele mai multe ori, sa gasim explicatii dintre cele mai nepotrivite si mai tot timpul sa indepartam responsabilitatea in alte directii si catre alte persoane, numai catre noi nu. Dam vina pe alte persoane pentru intamplarile negative din viata noastra si avem sentimentul ca ne-am eliberat sau ne-am despovarat. Adevarul este ca efectul este tocmai invers, adica ne impovaram mai mult decat ne imaginam. Atunci cand vom reusi sa ne asumam responsabilitatea actiunilor din viata noastra gandindu-ne la noi ca la cineva care mai si greseste, atunci vom incepe un prim pas spre intelegere si empatizare cu propriile noastre sentimente interioare. Un alt aspect important este acela in care vom reusi sa "stam" de vorba cu noi la modul cel mai serios, responsabil si eficient, chiar daca la inceput ne va incerca o stare de jena poate chiar resimtita penibila. Privindu-ne in ochi cu seriozitate vom descoperi persoana adevarata care suntem, asa cum suntem, si sa incepem din punctul acela exercitiul cu propria persoana. Toate sentimentele care ne vor incerca nu trebuie sa ne sperie, ci trebuie sa le infruntam pentru ca fac parte din noi si sunt ale noastre. Cu timpul si prin exercitiu sustinut nu ni se va parea atat de penibil sau obositor, ci vom reusi acea relaxare pe care o va aduce doar cunoasterea, increderea, respectul si iubirea de sine. Abia atunci vom putea sa trecem la urmatoarea etapa unde gasim motivele si cauzele pentru care am tinut strans acele frici, dureri, vinovatii, etc., pentru a incerca sa le eliberam ajungand  la iertare de sine si catre ceilalti. Cand vom reusi sa ne asumam responsabilitatea alegerilor noastre si sa ne spunem cu incredere ca nu altii sunt vinovati de tot ce ni s-a intamplat, vom realiza usurinta cu care vom privi din alt unghi acele momente care ne-au adus vinovatie, durere, frica, complexe. Ganditi-va la voi ca la o persoana plina de iubire si incredere. Daca nu veti reusi, atunci incercati sa faceti mental un pas in dreapta si sa va imaginati ca sunteti un observator al propriei persoane, uitati-va la voi ca la alta persoana si scrieti ce simtiti sau ce ati descoperit privindu-va. Poate ca nu va place cum va veti descoperi si atunci trebuie sa lucrati cu voi adaugand multa incredere si ganduri pozitive. Daca voua nu va place ce descoperiti, ganditi-va ca asa va vede si ceilalti si poate acesta este motivul pentru care oamenii pozitivi se alatura doar celor pozitivi, iar voua va raman cei care nu va plac. Cu siguranta ca vi s-a intamplat ca uneori sa primiti din partea multora o stare de incomfort, fie ea durere, suparare de orice natura, frustrari, frica, depresii, etc, care va facea sa ganditi ca trebuie sa va indepartati pentru ca preluati starea persoanei care va strica ziua sau momentul. Si exemplele pot continua. Incepeti sa va opriti pentru a va "recupera" tot ce considerati ca aveti de recuperat, iar cand veti reusi sa va acceptati, sa va iertati si sa eliminati vinovatia, atunci puteti avea incredere ca persoane pozitive va veni in viata. Schimbarea va aduce cu sine persoane dornice de schimbare si la fel de pline de incredere.
Schimba-te si elibereaza-te si vei descoperi ca cei din jurul tau se vor schimba sau vor alege sa se schimbe sau aleg sa ramana la fel. Vei atrage persoane asa cum iti doresti si cum esti.
Tu alegi!
Licenţa Creative Commons
"Elibereaza-te!" de Constanta Constantin este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire
Permisii dincolo de aria acestei licente ar putea fi disponibile la constacon@gmail.com.

luni, martie 04, 2013

Iubeste-te!

Bun gasit tuturor,

Pentru lipsa postarilor din blogul meu i se datoreaza doar timpului si alte motive adiacente acestuia, poate importante sau nu. In postarea de astazi doresc sa punctez cateva elemente de viata pe care in valtoarea vietii noastre cotidiene uitam cu desavarsire de ele, iar aceasta uitare nu este benefica in niciun fel noua. Uitarile, greselile sau multe alte lipsuri din viata noastra ni se datoreaza si trebuie sa invatam sa ne asumam responsabilitatea tuturor actiunilor noastre pentru a merge mai departe. Acest mers mai departe nu ar trebui sa fie oricum si in orice fel, ci trebuie sa fie benefic si constructiv.
Pentru mine, inceputul acestei luni sau acestui anotimp imi da incredere intr-un nou inceput, iar increderea iti face surprize dintre cele mai placute si chiar face minuni. Declansarea butonului "incredere" aduce cu sine numai beneficii. Deschiderea catre propria persoana careia sa-i atribuim rolul si rostul binemeritat, aduce cu sine oportunitati pe care le-am ignorat, le-am respins cu buna stiinta sau pe care pur si simplu am considerat ca nu a venit timpul. 
Revin la o vorba mult cunoscuta si anume ca "nimic nu este intamplator", careia va veni timpul sa o luati in seama, sa-i atribuiti locul pe care il merita. Pentru mine are noi sensuri, alte profunzimi, intelesuri pe care le-am ignorat, noi sentimente carora incep sa le dau importanta cuvenita, fara a le ignora sau a le amana pentru o alta sau noua zi. Pentru ca astazi inseamna doar astazi si nu mai doresc sa aman nimic ce ar putea sa-mi aduca satisfactii si chiar beneficii. Iar maine se leaga de astazi si asa mai departe. Astazi, maine si viitorul se contureaza frumos si increzator daca ne aducem aportul la construirea lui cu multa incredere, respect, iubire si ganduri pozitive.
Pentru mine construirea acestui blog a fost ca o eliberare gandindu-ma ca va constitui un ajutor pentru toti aceia care doreau ori sa invete ceva, ori isi doreau un model, ori isi doreau sa se agate de experientele altora pentru a intelege mai profund, ori isi doreau o sustinere, ori cautau situatii similare cu ale altora care sa-i ajute sa mearga mai departe stiind ca nu este singur sau ca sunt si alte persoane cu povesti de viata asemanatoare. Nu conteaza motivul pentru care v-ati aflat pe acest blog, ca a fost accidental sau in cautari directe, eu ma bucur pentru oricine considera ca a gasit ceva exact atunci cand avea nevoie. Niciodata nu cautam sau nu ar trebui sa cautam in zadar, intotdeauna ar trebui sa gasim daca suntem receptivi si deschisi la a primi ce avem nevoie, altfel ramanem in cautari infinite. Asa este si in viata!
"Totul este la timpul lui", o alta expresie pe care si eu am folosit-o intr-una din postari si pe care fiecare o folosim atat de frecvent in diverse contexte de viata, insa nu realizam ca si aceasta expresie este strans legata de cea de mai sus si ambele au legatura doar cu noi, cu deschiderea noastra, de cat de mult dorim sa se intample acel ceva bun in viata noastra. Personal, am avut revelatia acestor expresii impreuna cu o simpla intamplare: am intalnit pe cineva care cu multa incantare vorbea de un curs NLP (programare neuro-lingvistica) si de care aveam cunostinte suficient de multe inca din facultate dar pe care, oricat de mult mi-am dorit sa-l urmez, la vremea respectiva au intervenit diverse obstacole (!?) care m-au tinut pe loc. 
Astazi, realizez ca acele obstacole tineau nu de evenimente diverse si nu de alte persoane, ci doar de mine. Nu eram pregatita si suficient de deschisa pentru a urma acest curs, drept pentru care a trebuit sa-mi fac mea culpa, insa fara sa regret timpul pierdut pentru a nu ma incarca cu regrete si sa incerc sa inteleg motivul real. Pe langa aceasta intamplare, la exact o zi, aceeasi persoana mi-a vorbit de Louise Hay si schimbarea care i-a adus-o citind cartile ei si vizionarea filmului "Poti sa-ti vindeci viata!" Nu va imaginati cat de dezamagita am fost la auzul acestor declaratii, pentru ca de un an  (l-am postat in 15.01.2012 si il gasiti in "10 postari populare") acest film sta postat pe blogul meu, iar eu nu l-am vizionat niciodata, pentru ca tot timpul am amanat. Astazi, la o saptamana dupa vizionarea filmului, consider ca este o binecuvantare ca am intalnit acea persoana, care a si disparut din viata mea, de parca scopul ei a fost doar sa-mi aminteasca ceva important  pentru mine si este o binecuvantare ca fara intarziere am vizionat filmul, recomandandu-l si altora. 
Sirul de evenimente placute au continuat, urmandu-si cursul caruia ii dau importanta cuvenita. Insa toate acestea le-am reusit doar cu multa incredere investita, cu o minte deschisa si multe ganduri pozitive pentru a lasa bucuria venita din interiorul nostru sa se manifeste. Astazi ma gandesc cu multa incantare la inceperea cursului la care m-am inscris fara ezitare, iar restul au contribuit la a-mi reda increderea pozitiva si sa afirm cu toata convingerea ca vom reusi doar atunci cand suntem deschisi spre a primi evenimentele benefice in viata noastra si cel mai important SA NE IUBIM. 
Daca reusim sa ne iubim pe noi, vom reusi sa dam iubirea mai departe si sa primim. Dam si primim, un circuit plin de incantare, incredere, bucurii si realizari. Ce poate fi mai frumos?

Incepeti astazi: IUBESTE-TE!

Licenţa Creative Commons
"Iubeste-te!" de Constanta Constantin este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire
Permisii dincolo de aria acestei licente ar putea fi disponibile la constacon@gmail.com.