miercuri, septembrie 26, 2012

Cat de bine ne cunoastem?

Avem momente in viata cand ne indoim ca stim ce vrem sau ca ne cunoastem suficient de bine incat sa stim cum alegem, ce alegem sau cand alegem. Comportamentul nostru poate fi un bun inceput in a ne descoperi abilitatile sau defectele si daca trebuie sau vrem sa schimbam ceva. Sa ne cunoastem este un lucru important in viata noastra dar si a altora, ne ajuta sa stim cu cine ne asociem, ce sa schimbam daca vrem si cum sa ne ajutam sau sa-i ajutam pe ceilalti. Un prim pas ar fi sa ne descoperim comportamentul, care poate fi: agresiv, manipulator, afirmativ si pasiv. 
  • Comportamentul agresiv: este dificil de suportat, se spune despre el ca are o fire instabila, urata, ca se enerveaza din nimic si este mai intotdeauna sub tensiune. Este sigur de el, incearca in permanenta sa-si impuna ideile intr-un mod insistent si imperativ, este ironic, intolerant si chiar contradictoriu. Il intereseaza doar pararea lui, nu-l intereseaza parerea celorlalti si despre ceilalti, nu-l intereseaza nevoile altora decat pe ale lui, nu asculta de nimeni si pe nimeni, nu suporta sa-l contrazici decat in masura in care esti de acord cu parerile lui. Problemele le rezolva cu agresivitate si chiar constrangere.
  • Comportamentul manipulator: se aseamana destul de mult cu cel agresiv, cu diferenta ca in aparenta este curtenitor, politicos doar in masura in care isi atinge scopul, neavand nici un fel de resentimente. Denatureaza informatiile in propriul interes folosind minciuna si chiar flatarea pentru ca ceilalti sa poata fi manipulati mai usor pentru a fi in propriul castig si interes. Ceilalti sunt priviti strict ca obiecte pentru propriul lui interes.
  • Comportamentul afirmativ: nu se enerveaza usor, are o mare incredere in el, este echilibrat, da impresia de calm si o buna gestionare interioara. Este, totusi, constient de propriile limite dar si capabil sa se indoiasca de aceste limite. In schimb stie sa se asculte, insa in egala masura ii asculta si pe ceilalti, isi exprima clar si concis parerile, gandurile si nevoile, respectand totusi si parerile, nevoile si gandurile celorlalti. Se descurca foarte bine prin dialog autentic si deschis, daca se confrunta cu probleme relationale, reusind sa rezolve sau sa impace si celelalte puncte de vedere diferite sau opuse.
  • Comportamentul pasiv: are tendinta de a nu-si exterioriza emotiile, de a nu-si exprima parerile, sa nu fie atent la sentimentele proprii, la fel cum are tentinda de a nu-si recunoaste drepturile sau sa si le revendice. Aceasta atitudine are drept scop evitarea contradictiilor pentru a nu supara pe cineva. Chiar lasa impresia ca nu este important, facandu-i pe ceilalti sa creada ca este usor de exploatat si manipulat. Mesajul care reiese din acest comportament este acela ca nu se respecta, ca este inferior, ca nu conteaza ce simte si gandeste, ca ceilalti sunt importanti, ceilalti gandesc mai bine si pot sa hotarasca in locul lui. Un astfel de comportament ii autorizeaza pe ceilalti sa creada ce doreste si sa-i manipuleze dupa bunul plac sau chiar sa-i agreseze.
Indiferent unde ne regasim, important este ca fiecare dintre noi poate alege sa se afirme pentru a simti si a trai satisfactii personale si a regasi increderea de care cu totii avem nevoie. Exprimarea dorintelor, a ideilor, atitudinea dinamica ne face sa fim activi si sa gasim beneficiile afirmarii de sine. Aceasta se invata. Rabdarea  se invata si ea daca nu o avem, nu trebuie sa abandonam la primul esec sau la prima problema nerezolvata sau daca cineva nu este de acord cu noi. Sa gasim metode care ni se potrivesc nu este greu daca dorim sa perseveram, dar asta se face in timp si tinand cont de ritmul nostru, pentru ca fiecare avem un ritm. 
Mai trebuie sa invatam sa refuzam atunci cand nu suntem de acord cu ceva sau cineva sau sa invatam sa nu ne  mai pese intotdeauna daca cineva vorbeste pe la spatele nostru sau ne bombane pentru diverse actiuni ale noastre sau pur si simplu ca au avut o zi proasta si nu le convine ceva. Trebuie sa invatam sa le aratam celorlati ca ne cunoastem calitatile si suntem multumiti cand si ei ni le apreciaza. Trebuie sa invatam sa primim complimentele si laudele asa cum se cuvine pentru ca sunt ale noastre si pentru noi, iar toate acestea  inseamna afirmarea de sine care aduce numai beneficii in stima si increderea in noi.
                                                                          
Licenţa Creative Commons
"Cat de bine ne cunoastem?" de Constanta Constantin este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire
Permisii dincolo de aria acestei licente ar putea fi disponibile la constacon@gmail.com.

luni, septembrie 24, 2012

Cele 10 miracole care aduc fericirea

Pentru ca subiectul in sine  este, a fost si va ramane intotdeauna incitant si destul de cautat in viata de toate zilele, in cautarile pe internet si oriunde se poate afla cate o informatie, este interesant cum, cei mai multi dintre noi, nici macar nu stim cum se manifesta, ce reprezinta sau unde s-o cautam. Un cuvant in dictionar, o stare pentru bunul mers al vietii si o vesnica cautare istovitoare. Surprinzator este ca o putem gasi in tot ce ne inconjoara si in mod special in noi daca vrem neaparat sa fim fericiti, numai ca de cele mai multe ori nu ne multumim niciodata cu ce avem, ori o avem si nu o recunoastem, ori vrem mai mult decat ar trebui sa ni se cuvina, drept pentru care cautam intotdeauna departe si tot mai departe de noi. 
Exista cele 10 porunci, exista cele 7 minuni ale lumii, cele 7 pacate, etc., asa ca de ce n-ar exista si cele 10 miracole care duc spre fericire?


1. Fii deschis si primeste intotdeauna noul ca pe ceva benefic in viata ta;

2. Gandeste liber si vei descoperi minunatiile nesfarsite ale propriului tau potential;

3. Exprima-te si vei fi surprins cat de multe poti sa spui si sa faci si ce stare de bine te invaluie;

4. Elibereaza-te de invidii si rautati, canalizand toata forta si energia asupra ta si vei descoperi cat de puternic poti fi;

5. Bucura-te de fiecare moment din viata si vei descoperi in fiecare moment cat de frumoasa este;

6. Zambeste de fiecare data, indiferent cat este de greu si vei descoperi efectele benefice si terapeutice ale rasului;

7. Fii vesel si gandeste-te ca te-ai nascut prin veselie si buna dispozitie, iar beneficiile veseliei le vei simti in toata fiinta;

8. Fii activ si vei descoperi creativitatea mereu noua si mereu la indemana facandu-te sa ai motive sa te reinventezi;

9. Fii darnic si vei primi satisfactia ca pe o despovarare de griji;

10. Fii optimist, priveste intotdeauna inainte si nu inapoi, ca sa poti fi deschis pentru...

...aceea la care visam, râvnim si pentru care suntem in stare de tot felul de sacrificii: FERICIREA

                                                                                                     

miercuri, septembrie 19, 2012

Vieti paralele sau intersectate II

Viata uneori ne rezerva surprize si evenimente la care uneori nici macar nu dorim sa ne gandim, iar alegerile, cum ar fi momentul nasterii, locul sau parintii nu ne sta in putere sa alegem. Daca ar fi asa...multe s-ar putea schimba, insa din pacate aceasta se regaseste doar in filmele pentru copii si multa imaginatie.
Alegeri...putem face doar si numai atunci cand luam o hotarare care reprezinta bunul mers al vietii noastre, iar aceasta numai daca avem puterea si vointa de a hotari asa cum se cuvine, cu responsabilitate si  fara a-i afecta pe ceilalti. Indiferent de situatie, "viata merge mai departe", asa cum auzim atat de frecvent, iar oamenii duc cu ei povesti  de viata pe care uneori le aflam sau nu, pe care poate le stim sau poate nu, care sunt frumoase sau poate nu, care sunt complicate ssau poate nu, care le aflam accidental sau poate nu, sau pur si simplu doar exista povesti simple, complicate sau grave. Nimeni nu ar trebui sa decida cursul vietii cuiva si nimeni nu ar trebui sa fie stapan pe viata altcuiva, decat pe a lui.

Am ales sa revin asupra acestei postari fiindca am considerat ca nu este completa, iar informatiile aflate ulterior sunt mai mult decat graitoare si de luat in seama. Scriam in prima postare despre povestea a doi adulti, cu combinatiile lor privind viata paralela sau intersectata si repercursiunile asupra vietii celorlalti. Insa inainte de existenta acestui cuplu, barbatul a mai avut o relatie pasagera cu o femeie din care s-a nascut un copil, mai exact o fata care a ramas in grija mamei, chiar daca situatia ei financiara era mai mult decat precara, crescand-o pana la varsta de 12 ani. Insa cam pe la aceasta varsta mama a hotarat, datorita situatiei in care traiau, ca i-ar fi mai bine cu tatal si ca ar trebui sa-si asume si el responsabilitatea. Perioada in care el era deja in relatia de care vorbeam in prima postare. Totul parea frumos ca idee, daca situatia nu lua o intorsatura dintre cele mai urate. Cei doi -tatal fetei cu concubina- s-au gandit ca un ajutor in plus nu ar strica (avand un magazin), asa ca au obligat-o pe fata sa presteze munci dintre cele mai grele, cum ar fi caratul de saci de 50 kg., lazi pline cu diverse (marfa pentru magazinul lor), curatenie, spalat, intretinut casa in care locuiau, curatenia magazinului, astfel nemaiangajand pe altcineva, iar libertatea, scoala, jocul, distractia, dormitul, macatul in astfel de situatii a ajuns intrutotul la cheremul lor. De scoala nu prea avea timp datorita programului impus iar oboseala si epuizarea isi spuneau cuvantul, dormind pe apucate si in locuri in care mai dorm doar cei fara adapost si la care se adauga programul de slugarnicie care nu se mai termina. Cand oboseala punea stapanire pe fata, care abia se mai tinea pe picioare si nu mai avea control datorita epuizarii, au inceput bataile cu pumnii, picioare sau cu ce nimerea reprosandu-i ca nu este eficienta, ca este puturoasa si ca mananca degeaba, ca o arunca in strada si ca o mananca cainii. 
Tipetele si durereile fetei la asemenea tratamente nu avea niciun efect asupra lui, ba din contra bataile erau si mai intetite si cu mai multa brutalitate. Poate ca nu degeaba a fost poreclit inca din copilarie Bruce Lee, numai ca el isi canalizeza forta si energia intr-o directie deloc benefica, nesatisfacut niciodata de brutalitatea de care ceilalti erau ingroziti si sunt ingroziti. Numai concubina ii aduce laude si idei de brutalitate.
Timpul a trecut, fata a ajuns la varsta cand fara voia ei s-a indragostit iar asta era sa o coste viata, pentru ca bataia pe care a incasat-o cand a venit acasa a facut-o sa-si reprime orice sentiment sau dorinta de a mai iesi din casa, decat daca era suspusa muncilor la care era obligata sa le faca fata. Concubina, care si-a adus "aportul" suficient in a-i alimenta violenta si cruzimea care oricum existau din destul in propria lui constructie, cu tot felul de minciuni care mai de care mai inovatoare, iar toate acestea adaugau un plus de agresivitate care se revarsa asupra fetei. Nimic si nimeni nu i-a oprit pe acestia: nici rugamintile fetei si nici durearea ei, nici rugamintile vecinilor, nici rugamintile rudelor, nici macar frica de autoritati.
Ei aveau un scop: acela de a scapa de aceasta povara care insemna fata (???), pentru ca era un plus de cheltuiala in casa lor si pentru ca le diminua venitul, care era oricum unul foarte bun si indestulator sa intretina inca 10 copii. Prin bataile foarte violente si sustinute de fiecare zi si noapte si in mod special in zona capului, fata a ajuns sa nu mai perceapa realitatea asa cum ar fi normal, iar frica a facut-o sa se manifeste intr-o mutenie din care cu greu iesea, dar si atunci doar sa articuleze cuvinte pe care nu le intelegeai sensul. Intrebata daca poate relata ce i se intampla a reusit sa spuna cu ochii incremeniti si tremurand toata doar  simplu: "nimic". "Te bate tatal tau si I.?" "Nu" "Se poarta frumos cu tine?" "Da" "Mai vrei sa spui ceva?" "Nu" "Iti este frica de el/ei?"...tacere...(tatal are in jur de 120 kg si cam 1,95 m inaltime)
Acum ajunsa la 21 de ani, mai recunosti si au ramas doar trasaturile candva copilareste si frumoase care nu s-au pierdut in toata aceasta agresivitate, privirea este calda dar goala, miscarile-i sunt uneori necontrolate, ca si cum incearca sa se apere, mersul greoi sau tarsit si contorsionarile mainilor si a spatelui a imobilizat-o intr-un scaun cu rotile, incetinirea gandirii si indaratnicia cu care nu vrea sa vorbeasca despre episoadele pline de violenta din partea tatalui ei si a concubinei lui o face o carte inchisa pentru cei din afara care doresc s-o ajute. Bataile la care a fost supusa necontenit inca de la 12 ani si in mod special in cap a adus-o in stadiul in care se gaseste astazi.
A fost diagnosticata cu schizofrenie grefata, insa dupa parerea mea acest diagnostic este nerealist, dur si poate ca trebuia mai multa implicare in aflarea intregului istoric de viata al fetei si mediului in care a trait, pentru ca nu a prezentat niciodata, sub nicio forma manifestari schizo si cu atat mai putin schizofrenie grefata.
Schizofrenie grefata: tipul de schizofrenie care apare pe fondul unei dezvoltari deficitare intelectuale (oligofrenie). Este vorba despre tablouri clinice sarace, uneori se noteaza halucinatii primitive sau idei hipocondriace stereotipe, adica confera bolnavilor convingerea ca sunt amentati de o boala foarte grea, incurabila, cu sfarsit letal, fapt pentru care se amplifica si interpreteaza nemasurat tulburari efemere si neesentiale ale diferitelor organe. Se autoanalizeaza si se documenteaza necontenit in legatura cu presupusa afectiune.
In cazul acesta nu poate fi vorba de un astfel de diagnostic. Cu toate acestea i s-a recomandat un sejur de 50 zile la Sanatoriul de nevroze din Predeal, insa cele doua persoane in grija carora este, au refuzat incrancenat sa se ocupe, pe motiv ca pierd timpul, ca benzina costa mult si este scumpa, iar tratamentul este la fel de costisitor. Asa ca a fost mai simplu sa se debaraseze de ea ca de un bagaj si a postat-o in fata portii mamei ei fara niciun fel de avertisment si au plecat linistiti. Mama, care traieste intr-o situatie greu de descris si sfatuita de diverse persoane, a dus-o inapoi la tatal ei, amintindu-i ca "ti-am dat-o sanatoasa, frumoasa si plina de viata, nu bolnava si in carucior".
Refuzul situatiei de catre cei in masura sa aiba grija de ea face ca viata acestei fete sa plonjeze dintr-o poarta in alta si dintr-o casa in alta, una mai defavorizanta decat cealalta, fara ca cineva sa incerce sa rezolve situatia intr-un fel, devine dintre cele mai dramatice. Persoana care a incercat sa o ajutre a facut-o cu maxim interes dar cu multa frica, insa nu se poate implica mai mult decat a facut-o tocmai datorita relatiei de rudenie care exista intre ea si tatal fetei, insa motivul adevarat care opreste un astfel de demers este frica. 
Dar cine se poate implica? Cine raspunde de viata unei tinere schimbata radical, brutalizata pana la a-si pierde constienta, maltratata pana la pierderea mobilitatii, iar violenta la care a fost supusa incat nimic si nimeni nu mai poate schimba ceva in imbunatatirea capacitatii de a percepe realitatea sau a mai simti durerea, decat doar daca cineva isi dedica foarte mult timp special pentru ea, pentru a mai recupera ceva. 
Care ar putea fi definitia care ii poate caracteriza pe cei doi? Cuvintele sunt prea mici si de negasit sau nu sunt inventate pentru a reusi o astfel de caracterizare. Cei apropiati ii catalogheaza drept rai, violenti, zgarciti, prefacuti, mincinosi, perfizi, exploatatori de persoane pentru propriul interes, grandomani, lipsiti de empatie si altruism, mai sunt descrisi de altii ca fiind persoanele cele mai crude pe care le-au cunoscut vreodata in viata lor.
La ultima vizita a fetei la spital, aproape de finalul vizitei, a intrebat de acel baiat de care s-a indragostit candva, daca se poate casatori vreodata si daca poate avea copii. Intrebata cu cine doreste sa se casatoreasca, raspunsul a venit rapid si sigur: "Cu V." (acel baiat), moment in care incerca sa se aranjeze pentru o viitoare intalnire. Crezand ca vor reusi sa afle ceva au intrebat-o cine a facut-o sa sufere sau a maltratat-o, dar nu au reusit pentru ca se crispeaza, se inchide si refuza sa spuna ceva legat de asta, iar la intrebarea daca ii este frica de tatal ei incepe sa tremure, se uita in jur ca si cum el ar fi prezent si da din cap a negatie, dar cu spaima.

Intotdeauna, langa noi se intampla ceva care poate fi bun sau rau. Daca ne implicam intr-un fel sau altul avem nevoie de mult curaj, responsabilitate si empatie. 
Dar cand este vorba de violenta la cel mai ridicat nivel si greu de descris, atunci ar trebui sa intervenim intr-un fel, poate sa anuntam pe cei avizati in a lua altfel de masuri, pentru ca astfel de situatii sa nu mai poata fi "surplusul de placere si energie"  al celor care au dereglari de comportament grave si care, la randul lor, au nevoie de ajutor specializat. Insa pana acolo este nevoie doar de a lua atitudine, pentru ca viata cuiva poate depinde de unul dintre noi, ca in cazul de fata.
Pe masura ce am mai multe informatii le voi afisa aici.

Acesta este un caz umanitar de maxima importanta. 
                                                                                     
Licenţa Creative Commons
"Vieti paralele sau intersectate - II" de Constanta Constantin este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire
Permisii dincolo de aria acestei licente ar putea fi disponibile la constacon@gmail.com.

luni, septembrie 03, 2012

Sacrificiu de sine?

Plecat de acasa pe cand avea doar 10 ani, adus pe meleagurile capitalei de un unchi suficient de instarit ca sa il poata intretine, dar care l-a exploatat la maxim scotand beneficii de pe urma lui, a reusit intr-un final, pe la varsta de 18 ani sa stapaneasca o meserie. Sacrificiile copilariei si adolescentei au fost poate baza vietii care a urmat. Inconsecventa si nesiguranta vremurilor l-a facut, la acel moment, sa accepte chiar si lipsa confortabila a unui pat si a unui asternut curat, acceptand sa doarma in acelasi loc unde isi facea ucenicia.      Anii au trecut punandu-si amprenta ireversibil pe dorinta de a depasi situatia si a-si face un rost si o familie. Asa ca toata slugarnicia si-a avut rostul ei. Ramas singur intr-o capitala cu multe posibilitati a incercat sa-si caute un rost din care sa-si duca traiul pe mai departe, facandu-si calcule de castig si incercand sa-si organizeze viata cum s-a priceput mai bine, cu atat mai mult cu cat era obisnuit cu sacrificiile ce tineau de confort. Familia de provenienta fiind numeroasa si nevoiasa nu-l putea ajuta sau sustine, asa ca a invata repede, in hatisurile capitalei, ca munca, cinstea si onoarea nu sunt la loc de cinste si rasplatite cum se cuvine, asa ca nu a trecut mult si s-a inscris cu convingere si de buna voie in randurile comunistilor de pe urma carora a avut suficiente beneficii si libertati incat sa-si puna pe picioare propriul atelier de tamplarie, meserie pe care o invatase de la unchiul care intre timp decedase. Suspiciunile rudelor, vecinilor, a colegilor si a prietenilor precum ca ar fi colaborat cu securitatea timpurilor a planat tot timpul asupra existentei lui, insa aceasta nu l-a impiedicat in demersurile si planificarile facute, acelea ca, cu toate riscurile trebuie sa se imbogateasca. Ca a dat sau nu a dat cu subsemnatul pe la securitate, eu nu pot sa spun cu exactitate, insa o spun raspicat cei apropiati si care considera ca au avut de suferit de pe urma "scrierilor" lui.
Cand a considerat ca are suficienta avere incat sa-si intemeieze o familie a si trecut la fapte. Ghidat de o cunostinta printr-un satuc unde i se spusese ca ar fi fete frumoase si nemaritate, nu a stat prea mult pe ganduri si a plecat in cautare de o viitoare doamna. Cautarile initiale au esuat dar nu si dorinta de a mai incerca. Intr-una din zile, cand se astepta mai putin, si-a facut aparitia pe usa atelierului doua domnisoare, una mai frumoasa ca cealalta in cautare de mobila sau de o comanda de mobila. Domnisoarele erau surori, numai ca personajul nostru s-a indragostit tocmai de una dintre ele de care a aflat cu suparare si indignare ca tocmai s-a casatorit, asa ca a ramas cealalta in directia careia si-a indreptat atentia. Curtoazia nu a durat prea mult, s-au casatorit, au facut doi copii si au inceput si problemele.
Astazi, ca vrem sau nu vrem, incercam sa aflam, sau cel putin asa ar fi normal, cate ceva despre persoana si familia cu care incercam sa ne inrudim daca a avut sau are probleme de natura contraventionala, de sanatate psihica sau alte boli transmisibile, iar informatiile adunate ne vor fi de ajutor in luarea unor decizii, sau macar plecam la drum cu informatii pe care le urmam sau nu, asta ramanand la latitudinea fiecaruia.
In acest caz nu s-a intamplat asa, nici vremurile poate nu lasau loc de astfel de initiative sau ganduri, iar problemele de perpetuare a bolilor psihice nu au incetat sa apara, dar nu voi intra in delalii pe aceasta directie.
Averea acumulata pe parcursul timpului, l-a adus dintr-un simplu tamplar cu 3 clase intr-o pozitie de invidiat, acumuland inainte de '89 o avere care, de asemenea, era de invidiat. Libertatea averii l-a facut sa-si dezvolte un simt al proprietatii greu de infranat impreuna cu grandomania si un spirit liber si neconventional, care l-au facut sa ignore etica, varsta si principiile naturale ale vietii. Asa se face ca, inevitabil si-a facut o relatie extraconjugala, insa alegerea fiind una nu prea bine aleasa, femeia fiind de joasa speta si care urmarea doar beneficii financiare, mai ales ca avea in grija doi copii in crestere lipsiti de un tata care i-a abandonat. A angajat-o, i-a crescut cei doi copii pana cand au reusit sa fie pe picioarele lor, facandu-le nunta (la nunta fetei a mers pe post de socru mic, casatorit fiind), mobilandu-le casele, deschizandu-le firme, dandu-le bani din propria firma si destabilizand propria afacere, etc. Relatia cu aceasta femeie a continuat, in pofida certurilor cu sotia si isteriile acesteia care aflase intre timp, relatie care nu a incetat nici cand sotia s-a imbolnavit, fiind internata agresiv si punandu-i diagnosticul de schizofrenie. Cu toate acestea a continuat relatia cu aceasta femeie chiar si dupa ce i-a decedat sotia, rapusa fiind de o boala de plamani dupa lungi, grele si inadecvate spitalizari. In paralel acestei relatii inacceptabile, s-a combinat cu o alta femeie pe care o cunostea inca din tinerete, acum vaduva, insa o doamna in adevaratul sens al cuvantului, cu care era mandru sa se expuna peste tot unde mergea si cu care domiciliaza. Insa in paralel continua relatia cu cealalta femeie de care nu prea se mai stia ceva, insa au fost vazuti de catre rude mai curioase care nu s-au putut abtine sa nu vorbeasca.
Greutatile vietii si relatia lui cu familia s-a deteriorat pe zi ce trece, reprosandu-i-se de cei care aveau curajul sa-i aminteasca de ratacirile si destabilizarea financiara in care i-a adus si chiar nepotrivitele aparitii cu fiica femeii de mai sus, cu care se presupunea ca a avut si are relatie.
Nepotrivite alegeri si ratacitoare semnificatii sentimentale.
Contrar acestor paralelisme care te duc cu gandul la rataciri de necontrolat, si-a dezvoltat un cult pentru familie (?!) [poate datorita faptului ca plecat fiind de copil de acasa a considerat ca nu are familie] pe care, vazut din afara familiei nu l-a inteles nimeni, decat ca fiind sau facand parte dintr-o dorinta de grandomanie si control, a reusit sa-i faca sa-l sustina in demersurile lui doar implicati fortat, transmitandu-le motivul uniunii familiale si mostenirea care trebuie sa ramana in familie, asa ca totul se facea la comun (ca in epoca comunista), ca nu cumva cineva sa profite individual din averea familiei sau sa reuseasca pe cont propriu. Castigau sau pierdeau ei ramaneau uniti, insa s-a omis faptul ca nu toti suntem la fel, nu gandim la fel, nu dorim la fel, nu muncim la fel, pregatirea profesionala este diferita, etc.
Insa cum nimic nu ramane neplatit in viata, averea acumulata s-a cam risipit (pe ici pe colo - vezi mai sus) in alegeri proaste si stagnari, tocmai pentru motivul ca totul trebuie sa ramana in familie, numai ca nimeni nu avea niciun control individual, erau legati unul de celalalt ca zalele unui lant. Perioada grea in care stationau de ceva vreme a adus doar pierderi, certuri necontrolate, amenintari violente, violente fizice si rataciri. Nimic si nimeni nu poate dezmembra combinatia nesanatoasa in care sunt implicati, decat poate un deces care, chiar si el nu poate aduce decat dezmembrare si dezechilibru, asa cum de altfel s-a si intamplat.
Sacrificiul de sine facut pentru a tine familia unita, cand de fapt i-a legat de probleme ca merele acre intr-un pom uscat, pare a fi inutil si doar de suprafata. Inutil sa mai adaug ca se credea ca este vorba despre uniune, dar de fapt era vorba despre dezechilibru, inselatorie si viata dubla. Acest sacrificiu greu de inteles si catalogat, ramane in continuare ca facand parte din alegerile vietii, din felul cum se privesc relatiile si mersul lor, dar si dintr-un egoism unilateral, sacrificand pe altarul lui dorinta de adevarata uniune familiala. Placerile personale nu faceau parte integranta din acest sacrificiu impus celorlalti membri din familie, care au continuat sa creada in adevaratele valori si legaturi familiale, iar existenta numeroaselor neintelegeri sunt puse pe seama altora.
                                                                                                          
Licenţa Creative Commons
"Sacrificiu de sine?" de Constanta Constantin este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire
Permisii dincolo de aria acestei licente ar putea fi disponibile la constacon@gmail.com.
Se încarcă...