vineri, august 31, 2012

In cautarea fericirii II


In  viata  noastra ne  incearca  o multitudine de  sentimente,  in  functie de  activitatea, starea, sanatatea, realizarile, esecurile si constatam ca uneori unele evenimente se tot repeta, devin plictisitoare si ne gandim  fara  sa analizam  prea mult  ca  suntem nefericiti. Cum  sa ne raportam  la starea  de bine, adica la fericire? Pentru fiecare fericirea are definitia ei, formulata  simplu sau complicat, dupa puterea fiecaruia de a se raporta la starea lui si la dorintele lui. 
Dar in ce consta fericirea? In munca, in familie, in sanatate, in joc, in distractie, in dragoste si in multe altele care ne pot aduce acea multumire pe care o catalogam drept fericire. Aceasta fericire se poate manifesta o secunda, un minut, o ora, o zi, o luna, un an, etc si nu stiu daca durata ei de viata este vesnica...Pentru fiecare are durata ei de existenta si intelesul ei. Insa pentru fiecare efort al nostru de a atinge fericirea consumam energie care se acumuleaza si nu ne mai dam seama daca suntem sau nu fericiti, pierdem din vedere o definitie simpla, anume aceea ca trebuie sa fim impacati cu deciziile noastre si cu viata noastra. Si cel mai important este sa ne cunoastem suficient de bine incat sa nu incercam sa ne luptam cu morile de vant si sa ne pierdem directia. Dintre multele piedici in calea fericirii noastre se afla si monotonia, care face casa "buna" cu frustrarile diverse si adunate in decursul anilor  si care au trecut pragul dincolo de orizontul pe care l-am creat, iar aceasta ne aduce nefericirea. 

Unele persoane cauta fericirea in emotii patrunzatoare si nocive precum alcoolul, drogurile, sexul, depravarea fizica, crezand ca astfel isi va depasi monotonia si imaginandu-si ca le aduce fericirea care pare trecatoare si continua s-o caute cu perseverenta in aceleasi activitati care le distrug psihicul si fizicul. Aceste placeri temporare care te fac aerian in propria realitate, nu fac altceva decat sa indeparteze fericirea si multumirea de sine, pentru ca odata terminate dau "nas in nas" cu realitatea care nu are cum sa placa pentru ca aduce, fara echivoc, nefericrea in toata manifestarea ei. 

Daca ne gandim doar la expresia fizica a fericirii, ea se manifesta pentru toti la fel  si aceasta se vede cu ochiul liber sau o simtim pur si simplu. Ati simtit manifestrea fericirii pe propria piele si in propriile emotii sau ati observat la alte persoane manifestarea ei? Cred ca este suficient doar sa-i privim in ochi si sa spunem daca sunt sau nu sunt fericiti. Cu siguranta ca ati observat si poate chiar ati exclamat: "i se vede fericirea in ochi!". Asa si este: fericirea se emana prin ochii nostri, pe care-i face luminosi, calzi si cu o privire care pare sa exclame: ce bine!

Succesul, daca ne raportam la el, in functie de fiecare in parte, poate aduce cu el fericirea multumirii si a implinirii, dar si el poate fi ocazional sau poate chiar efemer, asa ca sa nu ne imbatam cu apa rece si sa credem ca va sta cu noi vesnic. Trebuie sa reusim sa fim pregatiti atat pentru succes cat si pentru esec, indiferent in ce se revarsa el. Fericirea se poate defini ca un echilibru intre asteptarile si realizarile noastre, insa sa ne amintim ca uneori avem dorinte mult prea nerealiste ca sa se poata indeplini, iar fericirea poate depinde de asta, daca nu reusim sa privim cu adevarat real ce putem si ce nu putem realiza.

Pentru unii fericirea consta in placeri eliberatoare, precum aprecierea, atentia, frumusetea, bucuria, poate singuratatea, natura, etc. Altii traiesc din amintiri pe care le-a considerat candva benefice si de care nu se pot detasa, crezand ca daca le retraiesc “over and over” sunt si fericiti.

Insa fericirea adevarata consider ca o putem avea sau dobandi numai atunci cand ne-am descoprit scopul adevarat al vietii noastre si suntem implicati sau impacati cu capacitatea/capacitatile si posibilitatile noastre constructive. Pentru ca fiecare, prin constructia noastra avem o capacitate de a acumula informatii si de a le pune in practica pentru bunul mers al vietii noastre, iar aceasta presupune ca nu suntem identici. 

Daca nu acceptam aceasta, atunci cu siguranta ca nefericirea va sta permanent alaturi de noi si ne vom intreba in permanenta de ce sau ce trebuie sa facem sau ce nu facem bine. Sa visam si sa ne dorim este la indemana oricui si nu exista granite pentru asta daca nu depasim normalitatea si capacitatea limitelor puterii noastre, doar daca este vorba de cazurile cand boala isi pune amprenta, dar sa incercam sa punem in practica acele vise care tin de fantezii sau nerealiste, ne va face sa ne construim un castel de nisip care se va darama la fiecare adiere de vant, iar asta ne va aduce, fara doar si poate, nefericirea.

Multe sunt modurile in care sa ne cautam fericirea, trebuie doar sa ne cunoastem cu adevarat si sa stim ce, unde si cum s-o facem. Trebuie sa stim cine suntem pentru ca in noi exista fericirea, precum si nefericirea, in noi exista puterea de a ne descoperi fericirea asa cum o vrem fiecare.

Descopriti-va talentele, poate fi cea mai eficienta cale spre fericire, descoperiti-va placerea de a trai si marcheaza obiective reale pe care sa le duci la indeplinire si ele iti vor aduce fericirea. Planificarea si construirea propriului vis ar trebui sa ne tina ocupati in indeplinirea acestui scop care ne va aduce fericirea. Orice talente, abilitati sau orice altceva consideram ca avem ca punct forte in noi, ar trebui sa-l exploatam si ele ne vor aduce multumirea si satisfactia, adica fericirea.

Lanturile monotoniei pot fi alungate prin sinceritatea cu noi, prin stabilirea unui scop, ascultarea sufletului si a mintii, adevarul cu noi insine si gasirea sensului real al vietii ne poate aduce fata in fata cu fericirea. 

Licenţa Creative Commons
"In cautarea fericirii - II" de Constanta Constantin este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire
Permisii dincolo de aria acestei licente ar putea fi disponibile la constacon@gmail.com.

miercuri, august 08, 2012

Sa fim pozitivi!

Folosirea diferitelor expresii in vocabularul nostru nu este tocmai intamplatoare, ele isi au radacinile in istoria noastra dar si a istoriei omenirii, cu multe substraturi in care intra mult adevar daca incercam sa le dezvoltam cum se cuvine, chiar facand legatura cu propria noastra constructie. Expresiile pe care le folosim in diverse imprejurari si situatii sunt strict legate de modul nostru de a gandi dar si de modul nostru inconstient de a incerca sa actualizam niste idei/fapte ascunse si care tot timpul asteapta doar exprimarea/manifestarea, indiferent daca situatia o cere sau gandim ca le folosim doar pentru a inlocui altceva. Expresia "nimic nu este intamplator" se poate aplica in orice situatie, dar sa tinem cont de faptul ca acea situatie nu este nici ea tocmai intamplatoare. Nu de multa vreme am stat de vorba cu o persoana care parea foarte ingrijorata ca i se adevereste expresia "nu face altuia ce tie nu-ti place", dar persoana facea referire la un citat din biblie care se referea la a nu-ti batjocori parintii ca toate acestea ti se vor intampla si tie. Trebuie sa subliniez ca persoana atribuia aceste intamplari blestemului, datorita faptului ca intr-o zi nefasta a unei intamplari nefericite, a ridicat mana asupra tatalui lui, iar acum aceasta il ingrijoreaza atat de tare, incat se gandeste ca a pacatuit si l-a ajuns blestemul. Avand propria familie si copii, "intamplarea" face ca unul din baietii lui, cel mare, sa aiba un comportament violent verbal si fizic la adresa lui si a sotiei, la numai 18 ani, iar toate acestea repetandu-se, il ingrijoreaza. Dar nu il ingrijoreaza comportamentul in sine pentru ca gandeste ca nu are ce sa-i faca, seama cu ..., si ca trebuia sa ia masuri cand inca era la varsta cand se mai putea rezolva ceva si sa se inteleaga cauza acestui comportament, ci il ingrijoreaza faptul ca este urmarit de blestem.
Acum, ideea unui blestem este destul de frecvent vehiculata in mediile cu un minim potential cultural si intelectual sau in randul persoanelor habotnice, care tine de legatura stricta a unei gandiri primare si care sunt promovate si perpetuate ca o directie de viata si o gandire sanatoasa. La un alt nivel, cu siguranta ca altfel s-ar pune problema si s-ar rezolva, fara sa se tina seama de blesteme carora nu ai ce sa le faci (!!). Sa nu se creada ca aduc afront celor care gandesc asa si se manifesta ca atare, dar imi permit libertatea de a-mi exprima parerea in aceasta directie. Nu intamplatoare este expresia "suntem ceea ce gandim".
Si-a implementat atat de pregnant aceasta idee ca este urmarit de blestem, incat altceva nici nu mai exista, nu poate depasi granita propriilor idei malefice. Numai ca nici nu accepta situatia, este greu de acceptat, dar nici nu o repara. Partizanul unor idei care tin de o mentalitate rustica si pe care le promoveaza cu mare incredere, nu se poate gandi ca el insusi este prizonierul unor ganduri carora nu le poate depasi intelegerea, limitandu-se la perceptii care tin de o filozofie primara, neputandu-si depasi orizontul gandindu-se ca poate mintea lui este producatoare de astfel de evenimente carora fara sa doreasca le da curs. Inconstientul nostru este magazia in care sunt depozitate tot felul de evenimente carora nu le-am putut face fata constient sau sa le rezolvam, tot asa si el, a strans in propriul inconstient evenimente legate de legaturile familiale care l-au marcat, evenimente carora nu le-a putut gasi decat "un loc de depozitare" si atat, nu le-a putut depasi si a crezut ca odata cu propria familie va reusi sa faca in asa fel incat sa nu urmeze acelasi model ca in familia de provenienta (sotia are acelasi model al familiei de provenienta si urmeaza acelasi destin, asa ca asemanarea nu este intamplatoare). Insa evenimentele peste care a/au trecut in mersul normal al timpului nu s-au rezolvat de la sine sau singure, ci doar au "ingrosat randurile" cu altele care au venit ulterior pe parcursul anilor care au venit. Nici nu poate avea in propria viata si familie altfel de intamplari atata timp cat nu si le-a depasit pe cele care tin de cele personale si gandeste ca trebuie sa plateasca pentru ce a facut. 
Pentru ca gandurile noastre, frica noastra, emotiile noastre se transmit in afara noastra ca o unda, iar intamplarile vin asa cum de fapt nu dorim, insa ele vin asa cum ies din propria noastra fiinta, fiind captate in afara corpului nostru, facandu-i pe ceilalti sa se comporte cum, de fapt, nu ne dorim.
Acesta este motivul pentru care se tot spune sa gandim pozitiv, sa fim pozitivi in actiunile noastre, sa fim optimisti, pentru ca pozitivismul produce minuni asa cum fiecare dintre noi ne dorim in viata.
Daca avem ganduri negative si starea noastra va fi una negativa, daca suntem pesimisti si situatia noastra va fi una neplacuta, asa ca un efort minim macar in a incerca sa ne depasim negativismul, nu poate fi decat benefic propriei noastre existente. Gandurile noastre trebuie educate sa fie pozitive si sa se exprime optimist.

luni, august 06, 2012

Interpretari...






Testul arborelui - interpretare pentru B.I.M., 18 ani, 6 luni

Se spune ca imaginea arborelui desenat este suportul proiectiei noastre, avand rolul pe care il are si oglinda, anume acela de a reflecta propria imagine a propriei persoane. Prin urmare, prin desenarea arborelui ne desenam pe noi asa cum suntem, cei adevarati si nu acea imagine "slefuita" pe care dorim s-o aratam celorlalti si pe care o vad ceilalti, iar aceasta o stim toti din propria experienta, ca numai "noi cu noi" reusim  sa fim sinceri si "dezgoliti" de masti. 
"Imaginati-va ca mai sus exista o persoana vie. Ce sentimente va incearca uitandu-va la imagine?"

Generalitati:

Imaginea de ansamblu, se poate interpreta  in cateva cuvinte: grandoare, goliciune, singuratate, tendinte depresive, "deplasare" din anotimpul real, adica lipsa de constientizare a realitatii, inchidere, frica de exteriorizare.
Starea psihica generala inaintea desenului era satisfacatoare; trecerea la desenul arborelui a fost ca un moment in care avea ocazia sa stea fata in fata cu propriile trairi si propiul talent in ale desenului, pe parcurs s-a instalat o oarecare agitatie si nervozitate la care s-au adaugat mici pauze de respiro, insa durata ca timp a fost rapida (nu ma asteptam ca timpul sa fie atat de scurt), intr-o liniste incrancenata.  Linistea asternuta dupa terminarea desenului transmitea destul de multa nervozitate in gesturi, nereusind sa spuna decat ca "ce poate sa-ti <spuna> un copac?". Nu a facut alt comentariu legat de desen in afara celui de mai sus, insa a adaugat la un moment dat "abia astept sa ajung acasa...", care aparent nu avea nicio legatura cu desenul pe care tocmai mi-l inmanase, insa am inteles ca a depus un efort psihic consumator de energie mare venit din "indepartatele meleaguri ale inconstientului", astfel ca a simtit brusc nevoia de a fi acasa, sub o protectie pe care o simtea vitala, mai ales ca cei dragi sunt la mii de km. departare. 

Ordinea interpretarii si detaliilor de mai jos pare a fi aleatorie, insa isi regaseste sensul intr-un tot care se leaga inca de la venirea pe aceasta lume, iar orice detaliu este inlantuit de un altul...  

Pozitionarea arborelui in partea stanga a paginii denota sau reprezinta dependenta de afectivitate materna, aspect care tine de trecut dar poate si o doza de pasivitate impreuna cu un efort de cenzurare, dificultati de adaptare, conflicte afective recente sau poate mai vechi. Baza trunchiului este relativ mica prin comparatie cu coroana, ceea ce presupune o imaturitate psihica (vezi si varsta), este legata de aparitia pe lume, de momentul nasterii, iar in desenul de mai sus baza trunchiului o reprezinta solul; nu exista radacini (ele sunt ascunse) care reprezinta legatura noastra cu originea, dar mai poate simboliza si evitare sau frica de fixare.
Linia solului sta ca baza pentru trunchi separand cele doua tipuri de existenta, cea constienta si cea inconstienta, doua moduri de a fi sau poate o viata dubla. 
Partea care simbolizeaza solul este hasurata, ceea ce reprezinta teama, inadecvare bazala care are legatura cu originea si nasterea, dar mai simbolizeaza si inadecvarea sentimentelor fiind asociate cu somatizarea simptomelor si conditiilor favorabile starilor depresive, framantarilor si neliniste. Pentru ca trunchiul simbolizeaza puterea Eu-lui, resursele bazale ale personalitatii si dezvoltarii psihologice in desenul de mai sus, prin dimensiunea lui si celelalte adiacente arborelui (flori, iarba, scorbura), simbolizeaza trauma sau traumatisme in trecut sau chiar abuzuri, inhibitii, impulsivitate, nerabdare, irascibilitate, nervozitate/nevroze.
Pe sol, in partea stanga este desenata o floare, iar floarea, dupa cum stim are o durata scurta de viata prin natura ei existentiala. Daca privim mai atent, floarea se termina ca si dimensiune (existenta) atunci cand incepe trauma, reprezentata in desen prin scorbura. Floarea si iarba impreuna cu neregularitatile solului (ondulat) reprezinta traumatisme legate de momentul nasterii si primii ani de viata.
Pozitionarea arborelui este destul de pregnant in partea stanga si reprezinta proiectia aspectelor care tin de trecut, pasivitate, feminitate, dependenta de afectivitate materna si extraversie.
Desenarea unei scorburi pe trunchi, mai exact in mijlocul lui si mai aproape de partea dreapta care de regula reprezinta partea masculina sau ce tine de paternitate, sugereaza ca a avut loc o trauma, traumatism sau abuz cu aproximatie pe la varsta de 2-2,6 ani, conform calculelor. Traume pe care nici nu avea cum sa le constientizeze, traume care au ramas “depozitate” in inconstient (poate mama, daca isi aminteste, de un astfel de eveniment daca nu cumva si ea traieste in negare) si care au reiesit in acest desen.
Tot legat de trunchi, el se continua cu coroana, neavand o baza care sa le diferentieze, ma face sa cred ca trecerea de la o etapa la alta a vietii s-a facut neputandu-se face diferenta intre trecut, prezent si poate viitor,  datorita faptului ca nu a putut estompa/rezolva/depasi evenimentele care au dus la inhibitie psihica si a unei frici interiorizate. 
Faptul ca arborele a fost desenat vara si totusi in desen pare ca reprezinta trecerea de la toamna la iarna, interpretez ca frica de a privi realitatea si de a visa la planuri de viitor cu orizonturi deschise sunt tinute in loc de inhibitie si grija de a ascunde fata reala a vietii si evenimentelor pe care doar le interiorizeaza nereusind in totalitate sa le defineasca sau sa le gaseasca cauza, face ca frica de deschidere si comunicare sa ramana doar la nivel de dorinta, ea neputand fi exteriorizata ca si manifestare. Coroana inchisa, limiteaza posibilitatile multiple de a lua contact cu exteriorul, totul pare tinut sub control cu "ambele brate" insa cu mult consum de energie care incatuseaza variatele posibilitati de expansiune personala. Singuratatea si goliciunea reies din saracia ramurilor lipsite de viata prin lipsa frunzisului (tinand cont ca anotimpul cand s-a facut desenul). "Bogatia” ramurilor cu precadere pe partea dreapta poate sugera nostalgii a unor dorinte neimplinite pe partea care tine de masculinitate/paternitate, dar si suferinta traumatizanta a sentimentelor ambivalente fata de paternitate sau partea masculina in general.
Totusi, marimea coroanei imi sugereaza dorinta de grandoare, dorinta de contact si deschidere, dar nervozitatea excesiva si interiorizata face ca totul sa ramana in acelasi stadiu, nefacand altceva decat sa se transforme in stari depresive si greu de depasit sau de ascuns, pentru ca nu sunt intelese (ceva de genul "toate mi se intampla numai mie si nu stiu de ce" sau "de ce mi se intampla numai mie?". 
Neintelegerea mediului inconjurator duce de regula la inchidere, lipsa de experimentare, chiar si exprimare, la neincredere de sine, iar aceasta "carapace" nu va lasa vreodata sa se intrevada cine anume se regaseste cu adevarat in interiorul ei.
In mijlocul ramurilor se regaseste o cruce care poate simboliza sau a fost resimtit ca un abandon, o pierdere, o boala etc., iar acesta, dupa efectuarea calculului s-a produs aproximativ in jurul varstei de 12-13 ani. 
Legat de numele si prenumele scrise la inceputul colii sus-dreapta, incerc sa fac doar o scurta precizare: numele de familie este reprezentat de litere mici, iar aceasta ma face sa gandesc ca poate considera ca nu o reprezinta si inconstient vrea sa-l ascunda sau sa il mascheze (motivele reies din tot ce este desenat cu precadere in partea dreapta). 
In schimb cel de-al 2-lea prenume – M. – (primul prenume este asemanator cu numele ca si marime) este scris cu majuscule si iesind foarte mult in evidenta (nu se vede aceasta din cauza hasurarii), ceea ce inseamna ca doar acest nume o reprezinta cu adevarat, motiv pentru care niciodata nu se recomanda decat M. (deocamdata).
Legat de varsta, inconstient a notat o varsta mai mare, ceea ce inseamna ca doreste sa depaseasca sau sa treaca (sa sara) niste etape din viata, imaginandu-si ca doar asa va rezolva unele probleme care tin de adaptare, comunicare, socializare, negare, refulare, frica, depresii, fobii, etc., dar dupa cum stim toti sau cel putin cei mai experimentati in ale vietii, problemele nu se rezolva de la sine sau pur si simplu cu trecerea timpului. Ci timpul doar le amprenteaza mai mult.
Evidentierea unor aspecte generale in interpretarea arborilor, ma face sa ma gandesc de fiecare data ca exista in fiecare dorinta  de a incerca sa-si depaseasca propriile limite si a incerca sa-si inteleaga propriile etape din viata, pentru ca numai asa vom gasi modul de a reusi sa ne deschidem orizontul si sa-l intelegem. Altfel, se produc blocaje, iar blocajele produc inhibari care dirijeaza directiile din viata noastra care nu pot fi decat neplacute. 
In dorinta ca am fost destul de inteleasa in propriul stil de interpretare, chiar si generalizand, nu pot decat sa fac apel la dorinta de schimbare care exista in fiecare si intelegere a propriilor evenimente (si contextul familial si cultural), stari si trairi pentru a avea o viata linistita  si cu multa libertate de exprimare. 

Licenţa Creative Commons
"Interpretari..." de Constanta Constantin este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire
Permisii dincolo de aria acestei licente ar putea fi disponibile la constacon@gmail.com.
Se încarcă...