vineri, martie 16, 2012

In cautarea fericirii

Atingerea fericirii si a multumirii, presupun, este scopul fiecaruia in viata. Ne dorim atat de mult sa fim feciti, incat uneori trecem pe langa ea fara s-o recunoastem, fiind preocupati de lucruri sau evenimente care umbresc fericirea sau multumirea de sine. De ce sa cautam fericirea? Pentru ca ne completeaza si ne face sa credem ca suntem completi sau ca avem un rost/scop in viata. Dar nu oricine o simte si nici nu exista un angajament in care sa scrie ca trebuie sa fim fericiti, pentru ca sunt evenimente asupra carora nu avem sau nu putem detine controlul 100%. Putem, insa, sa controlam ce vine de la alte persoane si sa nu le permitem sa ne faca rau psihic si nici fizic. Bineinteles ca exista momente cand evenimentele din viata noastra nu sunt asa cum ne-am fi dorit sa fie, nu le putem controla si nici nu le putem opri, iar in astfel de momente suntem "descoperiti" in a primi "lovituri" din afara iar aceste momente ne fac nefericiti. Poate veni chiar de la persoane dragi sau foarte dragi noua si in directia carora gandim ca nu ne pot face rau, dar ne pot face, fara intentie sau premeditat, ci poate din prea multa dragoste sau entuziasm.
In cautarea propriei fericiri, uitam uneori sa fim fericiti. Uitam chiar ca fericirea sau nefericirea celor dragi nu depinde de noi, oricate eforturi vom face si, la urma urmei, nici nu putem face pe toata lumea fericita sau multumita si trebuie sa acceptam aceasta realitate. In relatiile noastre cautam neincetat sa multumim partenerul/a facand eforturi care, de cele mai multe ori, ne costa energia sau fericirea noastra, pentru ca sunt situatii cand nefericirea vine si din aceasta directie. Chiar si copii ne pot aduce nemultumire sau nefericire prin alegerile sau greselile lor. Trebuie, in viata, sa intelegem ca nu controlam fericirea sau nefericirea celor dragi, ci doar sa incercam sa controlam ce tine de noi, adica de putinta, vointa, sentimentele noastre. Nu putem face transfer de fericire catre cei dragi, nici macar catre noi. Fericirea vine si pleaca uneori si oricate eforturi vom face, daca "vrea" sa plece, pleaca. Nu pentru a alege alta persoana, ci pentru ca este si ramane efemera uneori, iar noua ne raman doar momentele cand am simtit-o din plin atunci cand am gasit-o.
Vorbeam, destul de frecvent despre trecut, pe care trebuie sa incercam sa-l rezolvam sufleteste sau sa ne impacam cu el si pe care trebuie sa-l lasam in urma, altfel fericirea pe care o vom cauta neincetat, s-ar putea sa fie stopata sau furata de un trecut dureros si prezent in gandurile noastre.
Sa iubim, se pare ca este cel mai la indemana drum spre fericire, dar si iubirea este mana in mana cu fericirea, care vine si pleaca sau nu le gasim niciodata. Acum depinde de fiecare cum se raporteaza la iubire, fericire si multumire, pentru ca daca vom cauta imposibilul sau perfectiunea, acestea nu pot duce decat spre nefericire. Alegerile noastre, anturajul nostru, ne pot face fericiti sau nu. Situatii neprevazute sunt si vor fi pentru fiecare dintre noi, oricat vom incerca sa le evitam nu putem, insa aceste situatii neprevazute ne surprinde placut sau neplacut si ne vor face fericiti sau nefericiti. Depinde de noi cat suntem de pregatiti sa le facem fata.
Exista o vorba pe care am auzit-o, referitor la noroc/fericire/sansa si anume ca o singura data in viata trenul plin cu toate acestea opreste in gara ta. Daca recunoastem care este acest tren, este bine, altfel va pleca din gara noastra si va merge mai departe intr-o alta gara.
Grija noastra permanenta pentru cautarea fericirii ne ocupa timpul si spatiul. Aceasta cautare pe unii ii motiveaza sa priveasca inainte cu speranta, iar pe altii cu disperare, indiferent cat de rezonabili sau responsabili suntem cu viata noastra. Insa indiferent de alegerile facute, cu siguranta ca vor fi si oameni care nu vor fi de acord cu punctul nostru de vedere, cu motivatiile noastre, cu alegerile noastre, dar nu trebuie sa multumim pe toata lumea si nici nu vom putea.
Fiecare dintre noi avem dreptul sa actionam cum credem de cuviinta ca este mai bine, numai sa fim responsabili si raspunzatori pentru actiunile noastre, care ne vor aduce fericirea sau nefericirea.
"Fericirea inseamna sa te impaci ci tine insuti" - Luis Bunuel
"Cu cat esti mai fericit, cu atat dai mai putina atentie fericirii" - Alberto Moravia

vineri, martie 09, 2012

Dedicatie vietii

M-am nascut cu minte sanatoasa, iar cu ea strabat cunoasterea,
Pe taramul intelepciunii si ratiunii nezdruncinate.
M-am nascut cu ochi  ca sa cuprind orizontul,
Cel nelimitat si pe care-l cautam neincetat.
M-am nascut cu simturi ca sa pot iubi neincetat,
Pentru ca iubirea iti trezeste dorinta de viata.
M-am nascut cu picioare ca sa pot cutreiera necunoscutul
Acela care, uneori, iti da fiori dar pe care il veneram.
Si m-am nascut cu maini ca sa pot cuprinde bucuria,
Care te face mai bun si iti aduna puterea constiintei.
M-am nascut cu suflet ca sa pot trai la nesfarsit
Sa deslusesc aromele destinului scris sau nescris.
M-am nascut cu frumusete ca sa pot aduce incantare,
Sau orice inseamna arta si bucurie pe pamant.
M-am nascut cu dorinte ca sa pot privi viitorul,
Acela intrezarit in departare si plin de sperante.
M-am nascut cu curaj ca sa pot invinge frica
Sa incerc sa ocolesc tristetea pe drumuri laturalnice.
Si m-am nascut cu compasiune si cu puterea de a ierta
Caci ea ma face mai intreg si plin de respect.

M-am nascut ca sa pot trai viata mea, cea scrisa sau nescrisa,
M-am nascut sa cunosc, sa sper, sa cred, sa iubesc
Intelesul, cunoasterea, orizontul vazut si nevazut,
Trecutul, prezentul si viitorul, caci fiecare are sensul lor in acest peisaj.
M-am nascut sa trec prin vai dar si prin dealuri,
De la furtuni ravasitoare la zile arzatoare
De la tristeti la bucurii si de la ras la plans,
Dar inainte de toate si de tot...
M-am nascut sa fiu eu in acest peisaj scris sau nescris, caci cine poate sti;
M-am nascut sa respect fiecare clipa din acest demers numit destin,
Caci in jurnalul lui se scriu trairi in fiecare clipa, care nu dispar
Ci doar imi defineste viata zi de zi ca sa pot fi EU, asa cum sunt.

by Constanta Constantin                                                                                                                             

Se încarcă...