Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din februarie, 2012

Astazi si maine...©

Un fragment din filozofia vietii... Am in fata o intindere incomensurabila, o intindere pe care nu o percep si pe care nu o cunosc. Ma gandesc, incerc sa fac scenarii, fac eforturi sa privesc in neant, tin ochii larg deschisi si ma concentrez in acest gol pentru a incerca sa prind un crampei din existenta de dincolo de acest moment. Acest gol nu ma face nici sa tresar, nici nu imi transmite frica, nici nu-mi transmite ceva care sa-mi provoace palpitatii, ci este doar un timp necunoscut, un timp neperceptibil pe care, acum, il percep doar asa cum doar imaginatia stie s-o faca, asa cum vreau si cum simt, il construiesc asa cum imi dicteaza gandul, imaginatia si starea. Acum. Dupa un "acum" vine un alt "acum" si tot asa trec minute, ore... pana cand renunt sa-mi imaginez ceva. Depinde de stare. Aceasta stare se poate schimba. Acum si/sau atunci are legatura doar cu starea. Definitia starii o dau trairile stranse undeva si pe care le scoatem la suprafata atunci

Un an impreuna

Astazi, blogul meu implineste un an de existenta si ma bucur ca am descoperit esenta unei activitati din care sa-mi extrag placerea de a fi alaturi de oameni si s-o fac cu mult entuziasm, intelegere si din care chiar sa invat foarte multe. Fiecare invatam de la fiecare. Multumesc tuturor celor care mi-au vizitat blogul, chiar si poposind un timp, poate citind, poate cautand ceva sau pur si simplu accidental. Multumesc acelora care s-au inscris ca si membri si pe care ii consider prieteni, colaboratori si participanti la creearea unor noi idei si multumesc acelora care au facut comentarii si aprecieri. Multumesc tuturor. Sper sa reusesc sa continui cat mai mult iar timpul sa-mi permita, sa reusesc sa relatez evenimente si analize cat mai eficiente si pe care sa le gasiti de ajutor in cautarile voastre. Toate acestea sa-mi permita sa fac posibila continuarea in acelasi mod si spirit cu care v-am obisnuit, pentru ca voi sa fiti alaturi de mine si in viitor. Cu mare placere astept de

Dincolo de noi...©

Dincolo de lacatele usii inchise se afla un om care traieste, simte, viseaza, sufera sau asteapta o veste, o mana de ajutor, un alt om, o bucurie. Sa afle ce se intampla dincolo de usa sechestrata, macar atat. Nu-l intreaba nimeni ce face, ce mananca, daca are vreo suferinta, daca doreste ceva sau pe cineva, daca mai traieste si cum traieste. Niciun zgomot nu razbate dincolo de usa inchisa, nici afara si nici pe dinauntru. Liniste care nu prevesteste nimic bun. Fata nevazuta si nestiuta a unui astfel de om se schimba, imbatraneste, sufera si nimeni nu stie ce se intampla. Are rude, prieteni sau copii?! Cine stie! Unde sa intrebam?  Doar daca incercam sa razbatem pana acolo, prin nameti, prin ger si vant, sa eliberam muntii de zapada depusi in nestire peste case, oameni, animale, terenuri. Sa batem la usa sau la geamul inghetat si sa speram ca ne va deschide cineva si sa aflam ce se intampla dincolo.  Gandul acestor oameni intepeniti de frig, de frica, de foame si de sete intr-un a

Vremea si vremurile ©

Nu pot sa fac abstractie de vremea care ne face sa trecem de la o stare la alta si de la o situatie la alta, si nici nu vreau sa incerc sa fac polemici politice pe marginea acestei teme asa cum in fiecare zi exista in presa sau tv, pentru ca nu acesta este rolul blogului meu si nici substratul lui. Aici mi-am propus sa dezbat evenimente de viata reale si posibil reale, pentru aceia care isi fac timp sa poposeasca pe blogul meu sa lectureze din pura curiozitate, sa se edifice sau cauta situatii asemanatoare pentru a-si usura propria situatie. Revenind la vremea de afara si la emotiile care au venit impreuna cu aceasta, imi amintesc de perioada copilariei cand zapada pufoasa ne tinea aproape toata ziua afara, uitand de caldura, mancare si casa. Tot vremea, dadea batai de cap localnicilor din zona mea si mai exact din satul meu, unde zapada se depunea in straturi de peste 2 metri, acoperind soseaua dar si ulitele, izoland astfel satul pentru o perioada indelungata. Astazi, la o dist

Intrebari

Suntem atat de antrenati in a ne pune in permanenta intrebari, incat uneori nu mai cautam sau nu mai gasim raspunsuri acolo unde trebuie cautate. Fiecare  intrebare inseamna energie alocata si fiecare esec inseamna energie pierduta. Mergem mai departe acumuland tot felul de intrebari, la care raspunsurile le lasam in spate sau le lasam in seama altora sau a sortii, considerand ca va veni candva si un raspuns. Revenirea insa in permanenta la aceleasi intrebari la care nu am gasit raspuns este un consum de energie si o pierdere a unor momente care trec fara ca noi sa le valorizam in favoarea propriei noastre vieti. Uitarea nu se asterne cand este vorba de intrebari nerezolvate. Viata noastra este plina de intrebari la care nu contenim sa le cautam raspunsuri sau la care nu contenim sa le alipim alte intrebari. Intrebari care tin de trecut, de prezent si de viitor. Ne umplem timpul cu intrebari. Intrebari care, de cele mai multe ori, daca sunt legate de viata noastra, de modul cum o