Un fragment din filozofia vietii... Am in fata o intindere incomensurabila, o intindere pe care nu o percep si pe care nu o cunosc. Ma gandesc, incerc sa fac scenarii, fac eforturi sa privesc in neant, tin ochii larg deschisi si ma concentrez in acest gol pentru a incerca sa prind un crampei din existenta de dincolo de acest moment. Acest gol nu ma face nici sa tresar, nici nu imi transmite frica, nici nu-mi transmite ceva care sa-mi provoace palpitatii, ci este doar un timp necunoscut, un timp neperceptibil pe care, acum, il percep doar asa cum doar imaginatia stie s-o faca, asa cum vreau si cum simt, il construiesc asa cum imi dicteaza gandul, imaginatia si starea. Acum. Dupa un "acum" vine un alt "acum" si tot asa trec minute, ore... pana cand renunt sa-mi imaginez ceva. Depinde de stare. Aceasta stare se poate schimba. Acum si/sau atunci are legatura doar cu starea. Definitia starii o dau trairile stranse undeva si pe care le scoatem la suprafata atunci