luni, august 29, 2011

Tulburari de personalitate? Ce facem?

Ce facem atunci cand descoperim langa noi, in familie, o persoana care manifesta o tulburare cum ar fi borderline? Cum sa reusim sa-l aducem in fata unui psiholog sau psihiatru? Cum sa depasim agresivitatea/impulsivitatea si cum sa ne protejam? [Sa ne imaginam o situatie reala...intr-o familie.]
Greu de raspuns la o asemenea intrebare, nu-i asa?! Asta daca reusim sa "diagnosticam" singuri o astfel de tulburare sau daca prin cautari regasim mult mai multe tulburari sau diverse boli. Astazi, majoritatea dintre noi, pentru orice nelamurire, incearca sa-si caute raspunsuri pe internet, chiar daca aceste cautari mai mult adancesc intrebarile decat sa le solutioneze pe cele care le avem si care nu au un raspuns clar si concis, si ne trezim intr-un labirint din care nu mai stim sa iesim in cautarea noastra de raspunsuri. Aceasta o poate face numai un specialist. Fara un diagnostic "pus" pe hartie si fara medicatie sau terapie, totul in jurul unei astfel de persoane este haos, este dezastru si este periculos, iar cei din jur nestiind ce anume ar trebui facut si poate prin manifestarile lor de a se proteja sau a se apara intr-un fel sau altul, nu fac altceva decat sa agraveze situatia. Poate deveni o situatie foarte periculoasa.
Cei din jur vor trai in orice clipa manifestarile schimbarii de comportament, ale afectiunii, de violenta si de frica, o frica permanenta care planeaza intr-o atmosfera tensionata si exploziva in orice moment, situatii invazive si care deterioreaza orice familie sau orice relatie. Ce sentimente te incearca intr-o manifestare de violenta fara margini, fara sens si fara scop? Multe. Oricat incerci sa te stapanesti, sa intelegi sau sa ajuti, nimic nu este de ajutor si nimic nu poate salva o astfel de criza. Cum sa reusim sa-l aducem intr-o institutie unde sunt persoane specializate? Chemand salvarea? Il convingem ca trebuie sa faca o vizita la un specialist sau incercam sa evitam contactul direct? Sau incercand sa-l convingem cat este de bolnav? Ultima varianta in niciun caz! Bineinteles ca sunand la salvare pare ca este la indemana oricui, dar nu stim daca este si o solutie (difera de la caz la caz), in sensul ca s-ar putea ca in scurt timp sa revina acasa, iar violenta va fi si mai puternica, pentru ca va avea sentimentul abandonului/respingerii si mai pregnant. Sa-l convingem ca vizita la un specialist este cea mai sanatoasa si spre binele lui/ei, pare a fi cel mai greu de indeplinit, pentru ca va sustine ca nu are nevoie de asa ceva, nu este nebun, ci ca noi ar trebui sa mergem daca vrem sa facem asa ceva. Sa evitam contactul direct este aproape imposibil, atunci cand se convietuieste in aceeasi casa si sub acelasi acoperis. Daca situatia scapa de sub control, cea mai la indemana si mai solida varianta este sa chemam (112) pe cei in masura si pregatiti sa decida in astfel de situatii si pentru a-l duce intr-un loc unde va primi tratamentul corespunzator si sa speram ca atunci cand va reveni atmosfera va fi, cat de cat, mai aproape de suportabilitate, sau se va comporta aproximativ mai aproape de suportabilitate. Sunt situatii cand familia refuza sa ceara ajutorul pe motivul rusinii (?!), continuand sa traiasca o permanenta frica a atentarii la propria viata, a diverselor manifestari venite "ca din senin", a amenintarii cu suicidul sau a diverselor scene dintre cele mai violente. Grav este ca de obicei aceasta tulburare, si nu numai ea, nu este singura, ci "convietuieste" cu multe alte tulburari asociate, cum ar fi cea paranoida, narcisista, antisociala, care nu fac altceva decat sa agraveze si mai mult starea psihica a persoanei. Alcoolismul, depresia, deprecierea propriei persoane, lipsa sentimentelor, inconsecventa a ceea ce simte, spune si gandeste, dorinta de suicid sau de omor coroborate cu imaginarea unor scene care definitiveaza cele spuse, etc.  Aceasta tulburare nu se manifesta sau o regasim, ca la carte, la toti cei care sufera de TPB, ci este insotita de multe altele, combinate si inlantuite, care nu fac altceva decat sa duca si mai mult la degradarea persoanei si a mediului in care traieste si relatiile pe care le are cu cei apropiati. Familia, ereditatea, educatia, istoricul personal, combinatie de diverse variabile care stau la/si participa la instalarea acestei tulburari. Anomaliile cerebrale, pot fi si ele cauze importante la instalarea TPB, pentru ca sunt raspunzatoare de reglarea activitatii emotionale.
Pentru a reveni la intrebarile de inceput, si anume cum sa reusim sa traim sau ajutam o persoana apropiata cu TPB, trebuie sa ne gandim la o solutie pasnica si convingatoare pentru a accepta de buna voie si spre binele persoanei in cauza sa consulte un specialist, nu sa-l facem sa se simta bolnav si "nebun" sau vinovat pentru starea lui. Solutia ar fi ideala daca se va reusi aceasta varianta. Alta, in situatii extreme si foarte critice sau cu atentat la propria viata sau a altora, bineinteles ca de maxima urgenta este 112, indiferent in ce locatie va aflati.
Numai bine si sa aveti grija de voi si cei dragi voua!

Licenţa Creative Commons
"Tulburari de personalitate? Ce facem?" de Constanta Constantin este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire
Permisii dincolo de aria acestei licente ar putea fi disponibile la constacon@gmail.com.

duminică, august 28, 2011

Noam Chomsky – Rebel fara pauza (2003)


“Întregul sistem educaţional şi de pregătire profesională, este un filtru extrem de elaborat, care pur şi simplu elimină persoanele care sunt prea independente şi care sunt capabile să gândească şi care nu ştiu cum să accepte obedienţa, fiindcă sunt o ameninţare la adresa oricărei instituţii statale.” – Noam Chomsky (7 decembrie 1928) – lingvist, informatician, filozof şi activist
Începutul anului 2003, era marcat de lansarea acestui film, Noam Chomsky – Rebel Without A Pause, al regizorului Will Pascoe, în colaborare cu McMaster University, un postludiu revelator al farsei morbide organizate de americani în septembrie 2001 şi un preludiu uimitor de lucid şi vizionar al crimelor ce urmau a fi iniţiate începând cu luna martie, sub umbrela cinică a denumirii “Iraqi Freedom”, de coaliţia sinistră condusă de tandemul Bush-Blair.
Descarca documentar: Link 1
Vizioneaza pe alt site: Link 1, Link 2

VIZIONARE PLACUTA!

sâmbătă, august 13, 2011

Anonimatul o solutie?

M-am intrebat adeseori ce anume ar face pe cineva sa iasa din anonimat? Ceva care-i afecteaza integritatea, ceva care-i afecteaza sanatatea, ceva care-i afecteaza bunul mers al vietii? Multi dintre noi, chiar in astfel de situatii, se afunda si mai mult in anonimat, se ascund in propria neintelegere, nelasand pe nimeni sa-i vada afectiunea sau durerea sau sa se destainuie cuiva. Rareori apelam la ceva care este la indemana. Cineva imi spunea ca atunci cand simte ca ii da "tarcoale" vreo depresie, se urca in masina si pleaca la pescuit cateva zile. Dar multi dintre noi se adancesc in anonimat cu probleme cu tot, care nu aduce nimic bun si sanatos. Dar poate face ceva, in sensul de a incerca sa-si "etaleze" gandurile, poate scrise undeva, poate vorbite cuiva sau , cine stie, poate o manifestare anume sa-l faca sa se descopere sau sa fie descoperit. Dar cum facem sa iesim din anonimat? Sunt atat de multe optiuni, variante, incat nici n-ar trebuie sa necesite un asa mare efort sa le obtinem! Dar, pentru cei mai multi dintre noi este o apasare, pentru ca lipsa de curaj sau neincrederea ii tine "tintiti" in propria carapace, nereusind sa se faca auziti, nereusind sa se faca simtiti sau vazuti. Lipsa de curaj si neincrederea nu au venit odata si impreuna cu nasterea noastra, nu ne-am nascut cu ele, ci ele au fost dobandite inca de multa vreme, incat noi nici nu am constientizat vreodata ca cineva drag, ne-a sadit in propria noastra fiinta radacinile fricii. Nu au facut-o neaparat ca au vrut, ci ca poate n-au stiut cum sa se comporte, poate ca n-au stiut ce anume sa faca sa fie bine, poate ca nici ei la randul lor n-au avut din partea celor dragi intelegere, curaj, dragoste si incredere. Toate acestea se cultiva cu dibacie inca din fasa, intr-o manifestare de armonie, multa intelegere si multa dragoste. Daca nu s-a stiut ce anume, cum, ce fel si cand sa le foloseasca, atunci, de ce ne miram ca ne descoperim lipsiti de curaj, cu frica in san tot timpul si pentru orice gand sau hotarare pe care vrem s-o luam, ne descoperim ca nu stim ce sa facem cand primim atentie, complimente, dragoste, incredere, si de cele mai multe ori nu stim ce trebuie sa facem si daca este bine ce facem, etc.
Daca exista solutii? La absolut tot si toate exista solutii! De foarte multe ori obisnuim sa cautam solutii departe de noi, insa solutia este langa noi sau in noi. Cineva spunea ca solutia o gasesti cand nu privesti prea departe, trebuie doar sa privesti mai atent si cu ochii deschisi langa tine, este aproape de tine. Atat de aproape incat nici nu ai vazut-o sau nu ai bagat-o in seama, pentru ca suntem obisnuiti sa cautam in alta parte, nu ne gandim ca solutia poate fi atat de aproape sau ca a fost intotdeauna cu noi.

Licenţa Creative Commons
"Anonimatul o solutie?" de Constanta Constantin este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire
Permisii dincolo de aria acestei licente ar putea fi disponibile la constacon@gmail.com.

miercuri, august 03, 2011

Despre vise, din nou


S-a scris foarte mult despre vise şi semnificatiile lor sau care este scopul lor. Omenirea a fost fascinata de vise tot timpul, pentru ca fiecare dintre noi, atunci cand ne trezim ne întrebam despre ce a fost vorba si oare ce însemnatate a avut acel vis sau un anume vis pe care l-am avut. Din cele mai vechi timpuri am fost interesati de visele noastre pentru a găsi tot felul de semne a ceea ce poate inseamna viitorul nostru sau daca are vreo insemnatate pentru prezent. Insa cele mai vechi scrieri despre vise sunt în principal texte cu insemnatate religioasă şi spirituala.
Daca avem curiozitatea sa ne calculam timpul dormit si timpul activ, vom constata ca majoritatea timpului nostru il petrecem, aproximativ o treime din viaţa, dormind. Referitor la visele noastre trebuie sa realizam ca ele sunt o parte reala din noi, dar de prea multe ori acestea sunt luate în considerare. Visele ne poate face sa intelegem viata noastra personala. Ele ne ajuta sa întelegem trecutul nostru, prezentul şi, uneori, viitorul nostru. Tot ce ar  trebui să facem este sa incercam sa acordam o atenţie mai mare la visele noastre si sa le cunoastem.

Visele pot conţine un mesaj pentru viitor.

Avem diferite tipuri de vise. Deseori, visele noastre constau în imagini de la gandurile noastre cele mai presante sau a experientelor personale. Uneori visele noastre pot fi speciale. Visele noastre pot comunica cu noi, daca noi le permitem. La urma urmei fiecare dintre noi avem nevoie sa fim ascultati, asa ca de ce sa nu facem la fel si cu visele? Unele pot fi chiar profetice, iar noi nici nu stim asta.
Cred ca exista două tipuri principale de vise profetice: cele care vin la noi prin inconstient si  care au un mesaj cat se poate de real si valid, dar de care nu suntem "conectati" constient, iar cele care ar putea avea potential profetic provin dintr-o alta sursa pe care inca nu o percepem ca fiind veridica (ma refer la cei mai multi dintre noi) sau ne sperie atat de mult, incat incercam sa le minimalizam.
Mai jos o sa redau un exemplu de vis profetic povestit de cineva:
[[Am visat ca moartea este prin preajma. Tot ce îmi amintesc din vis a fost o mana pe care stralucea un inel pe care l-am recunoscut imediat ca fiind al meu. Emotiile simtite, frica de moarte care ma inconjura si cosmarul in care aveam impresia ca traiesc, m-a facut sa simt ca moartea este aproape, iar asta m-a cutremurat. Atat imi amintesc din vis, dar am stiut ca prevesteste o moarte, asta am simtit atat de puternic atunci cand m-am trezit. Am uitat orice amanunt sau element al visului dar nu pot sa uit si sa trec cu vederea frica de moarte cu care m-am trezit si m-a cuprins in zilele urmatoare. Am stiut doar ca trebuie sa vand acel inel, chiar daca imi parea rau, era primit cadou de la o persoana speciala. Am reusit sa-l vand unui prieten, insa cativa ani mai tarziu am aflat cu stupoare ca a fost ucis intr-un carambol in Irak si pe deget avea acel inel cumparat de la mine. M-a cuprins vinovatia, cu atat mai mult cu cat am avut presentimentul ca acel inel mi-a "vorbit" in vis despre moarte. Insa am crezut ca este vorba despre mine si ca daca il vand voi elimina aceasta "probabilitate". Sau poate ca visul meu m-a averizat ca cineva apropiat va muri cu acel inel pe deget? Nu stiu. Nu voi sti niciodata.]]
Asa ca ori de câte ori vom avea un vis pe care il consideram a fi profetic sau ca ar avea un "sens" o sa ne confruntam cu dificila sarcina de a incerca sa interpretam ceea ce inseamna visul. Simbolurile din vise au, de cele mai multe ori, sensuri foarte precise dar aceste sensuri poate varia de la o persoana la alta. De aceea, nu ne putem baza prea mult pe definitiile prevazute în dictionarele cu simboluri.
Pentru a intelege semnificatia simbolurilor din visele noastre ar trebui sa ajungem la o intelegere mai buna si mai profunda cu noi insine. Trebuie să invatam ce inseamna aceste simboluri pentru noi si nu ce simbolizeaza pentru toti oamenii.
Cel mai bun mod de a obtine o mai bună intelegere a ceea ce inseamna simbolurile din visul nostru, este de a dezvolta propriul dictionar de vise, nu doar sa incepem sa scriem ca pe o poveste tot ce s-a intamplat, asta in cazul in care tinem minte . Cred ca ar fi suficient de retinut simbolurile, emotiile traite si cat de puternice au fost.
Ca sa reusesti sa dezvolti un astfel de jurnal-dictionar de vise propriu, ai nevoie de perseverenta si incredere in ce-ti transmite corpul, mintea si trairile tale, nu ale altuia. Suntem diferiti. Si daca suntem diferiti, atunci avem registre diferite.

Licenţa Creative Commons
"Despre vise, din nou" de Constanta Constantin este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire
Permisii dincolo de aria acestei licente ar putea fi disponibile la constacon@gmail.com.

marți, august 02, 2011

Scrisoare deschisa

Bun gasit tuturor,

De la bun inceput, cand mi-am propus sa deschid acest blog si sa incerc sa postez cat de des pot (initial imi propusesem sa scriu in fiecare zi), am reusit pana in luna iulie cand am constat ca sunt schimbari in viata pe care, oricat incerci sa le eviti, nu te lasa si nu se poate sa le ignori decat atunci cand le iei in seama si mergi mai departe asa cum consideri ca este mai bine, mai sanatos, mai multumitor. Numai ca de obicei schimbarile nu vin tocmai la timpul potrivit, daca exista asa ceva, incercand sa-ti dea peste cap tot programul, tot ce ti-ai propus pentru o anumita perioada si chiar te tin pe loc sau te trimit inapoi, acolo unde ar trebui rezolvat ceva ce trebuia de multa vreme rezolvat. Este adevarat ca majoritatea acestor schimbari le facem din voia proprie, dar mai sunt si unele care se "agata" pur si simplu si-ti rastoarna tot ce incerci sa realizezi. De multe ori ai impresia ca-ti rastoarna tot universul. Insa acest univers e posibil sa fie doar creat de propriile noastre imagini, dorinti, sperante si idealuri, fara sa fi incercat sa tinem cont de propria noastra persoana daca se incadreaza in acest univers, daca ne este bine, daca ne face fericiti sau multumiti. De cele mai multe ori facem alegeri in functie de avantaje si dezavantaje, si dupa multe cumpaniri si cantariri avem sentimentul ca am ales bine. Dar vine o zi cand, dupa o lunga analiza (care poate dura chiar si ani), constati ca nu-ti gasesti locul, ca nu te simti bine cu tine, ca nu te simti bine in mediul pe care l-ai ales si pe care acum poate nu-l mai recunosti si vrei sa-l schimbi. Aceste schimbari necesita efort fizic, mental, financiar, cu multa energie psihica si fizica, cu multe piedici, cu rataciri, cu reveniri, cu incertitudini.
Alegerile pe care le facem au doar doua veriante: sunt bune sau sunt rele. In momentul in care realizam care sunt cele bune si care sunt cele rele, putem considera ca suntem pe drumul cel bun. Si mai este ceva foarte importanta: responsabilitatea alegerilor noastre. Pentru ca auzim frecvent spunandu-se ca altcineva este de vina pentru ce ni s-a intamplat, altcineva este de vina ca noi am ales intr-un fel sau altul. Responsabilitatea este doar a noastra  si  numai a noastra, acest lucru nu ar trebui sa ne dea batai de cap prea mari daca stim sa constientizam ce se intampla cu noi, cu viata noastra, ce traseu trebuie sa urmam, de ce si pentru ce.
Aceasta postare, de astazi, imi aminteste ca oricare dintre noi poate fi in situatia de-a face alegeri, de-a face schimbari, de-a considera ca orice alegere este in favoarea hotararii luate acum sau cu ceva timp in urma. Daca gresim, gresim, este greseala noastra, ne-o asumam, analizam optiunile favorabile si mergem mai departe cu constiinta impacata pentru alegerea facuta, fara sa mai incercam sa tot revenim pentru a mai "repara" ceva, asa cum multi dintre noi o fac. Revenirile sunt valabile numai in anumite situatii (poate cateva) si trebuie sa nu facem din viata noastra o vesnica revenire si o vesnica reconstructie pentru ca ne vom trezi ca avem un munte de nerealizari, un munte de reveniri si multe nefericiri. Problema este ca timpul nostru este limitat si sa tinem cont de asta, nu avem o vesnicie in fata sa ne spunem ca avem timp. Timpul este cronometrat pentru orice.
Nu intamplator se spune "totul la timpul lui!"

Nu stiu ce anume veti intelege voi din postarea de astazi, insa ideea este sa incercam sa hotaram corect optiunile pe care le avem si sa nu lasam timpul sa treaca, pentru ca va veni un anume an din viata noastra (varsta), cand vom constata ca din multimea de variante pe care consideram ca le avem, vor ramane acelea care nu ne vor fi pe plac prea mult. Nu sunt exclusa nici eu, bineinteles. De ce as fi?!
Se încarcă...